Boris Volosatîi

„De ce exaltă Ucraina o diversiune antiromânească a Kominternului de acum 100 de ani?”

Autoritățile ucrainene din orașul Tatarbunar, din sudul Basarabiei, regiunea Odesa, au celebrat recent centenarul diversiunii bolșevice din 17-18 septembrie 1924, o rebeliune armată organizată de Internaționala a III-a Comunistă (Komintern) de la Moscova, eveniment pe care istoriografia ucraineană îl prezintă drept „răscoala țărănimii ucrainene împotriva ocupanților și colonizatorilor români” și care a fost, de fapt, o tentativă eșuată de export de revoluție comunistă în România.*

La foarte scurt timp după înăbușirea acestei rebeliuni armate bolșevice, la 12 octombrie 1924, Internaționala a III-a Comunistă (Komintern) a aplicat planul B, convocând la Harkov, capitala de atunci a Ucrainei, o reuniune la care s-a decis crearea așa-zisei Republici Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești (RASSM), concepută drept cap de pod pentru anexarea Basarabiei.*

De altfel, începând cu 12 octombrie 1924 Ucraina sovietică și-a declarat frontiera cu România pe râul Prut, fapt confirmat ulterior de toate hărțile politico-administrative ale RSS Ucrainene, iar în ultimatul sovietic din 26 iunie 1940 era invocat falsul cum că „Basarabia este locuită preponderent de ucraineni”.

În condițiile actualului război ruso-ucrainean și în pofida faptului că Institutul Ucrainean pentru Memoria Națională a decomunizat majoritatea denumirilor legate de liderii bolșevici, narativul sovietic rămâne intact în cazul diversiunii bolșevice de la Tatarbunar, județul Cetatea Albă.