Declarația mea politică se numește „Reciclarea materialelor polimerice – plasticul” și vizează un subiect extrem de important.
Plasticul este un material de bază al economiei moderne, cu nenumărate utilizări industriale și de consum. El este ieftin, polivalent, ușor și rezistent și este folosit pe scară largă în sectoare-cheie, precum ambalajele, agricultura, construcțiile, sectorul autovehiculelor și sectorul aparatelor electrice.
Plasticul, devenit ubicuu în doar câteva decenii, a revoluționat majoritatea domeniilor de activitate, a ușurat traiul oamenilor și a transformat epoca modernă într-o măsură atât de mare încât astăzi nu ne mai putem imagina viața fără el.
Însă această binecuvântare și-a arătat în scurt timp latura întunecată, deșeurile plastice constituind în prezent unul dintre cele mai îngrijorătoare tipuri de poluare la nivel mondial.
Deșeurile de plastic – și în special deșeurile de plastic deversate în mări și oceane – sunt o provocare globală majoră.
Reglementările actuale pun tot mai mult accent pe cotele de reciclare și posibilitatea de reciclare a produselor, pe de o
parte, asta în timp ce țara noastră își ia angajamente tot mai ambițioase privind creșterea ponderii materialului reciclat.
Plasticul este probabil cea mai folosită materie primă din industria alimentară, drept urmare este deșeul cu cea mai mare „greutate” atunci când vine vorba de reciclare și ecologie.
În România, eforturile de combatere a crizei poluării cu plastic sunt mai degrabă minore, fragmentate și ignoră, în general, consecințele extrem de nocive pe care atât noi, cât și mediul înconjurător trebuie să le suportăm zi de zi.
Cantitatea de deșeuri generate la nivel global va crește de la 2.010 milioane de tone în 2016 la 3.400 milioane de tone în 2050.
Este de la sine înțeles că sistemele de reciclare nu pot să țină pasul cu acest volum uriaș.
În nicio țară nu se reciclează eficient toate ambalajele din plastic, așa că, în mare parte, acest material „cu valoare redusă” e aruncat la gropile de gunoi, ars în incineratoare care emit gaze cu efect de seră și poluanți în aer sau e abandonat în mod neglijent.
Covârșitoarea majoritate a întregului plastic produs vreodată la nivel mondial a fost răspândită în mediul înconjurător – 12% din plastic a fost incinerat și 70% dus la gropile de gunoi sau aruncat direct în natură.
Pentru a ieși din cercul vicios al unei economii încă liniare, a limita epuizarea resurselor și a reduce deșeurile generate a fost lansat, la nivelul Uniunii Europene, conceptul de economie circulară, adică extinderea ciclului de viață al unui produs prin reutilizarea, repararea și reciclarea părților componente, pentru a atinge idealul de „zero deșeuri”.
Această inițiativă este reprezentată de Directiva-cadru privind gestionarea deșeurilor, care le impune statelor membre să atingă anumite ținte de reciclare a deșeurilor, și anume: 50% în 2020, 55% până în 2025, 60% până în 2030 și 65% până în 2035.*
România nu a reușit să îndeplinească ținta de 50% de reciclare a deșeurilor până în 2020* din cauză că procesul de selecție a deșeurilor nu este implementat suficient, pentru că nu au fost adoptate suficiente stimulente pentru direcționarea deșeurilor către reciclare, nu există o infrastructură de susținere a colectării selective, ceea ce îngreunează implicarea cetățenilor în acest proces.
Chiar dacă reciclarea nu se poate substitui nevoii de a reduce considerabil cantitatea de ambalaje de unică folosință* și nu reprezintă nicidecum o justificare pentru creșterea producției de plastic, ea are un rol important în tranziția către o economie fără plastic.
România nu și-a onorat promisiunile nici măcar în acest sector*, ceea ce ne vulnerabilizează în fața unei proceduri de infringement. Nu este suficient să existe prevederi legislative, ele trebuie să aibă și aplicabilitate practică pentru toți actorii implicați.
La fel de important este ca măsurile să fie abordate în ansamblu, ca schemele privind răspunderea extinsă a producătorilor să fie îmbunătățite și ca noile sisteme create să fie funcționale și instituite și la nivelul unităților administrativ-teritoriale.
Autoritățile, la rândul lor, trebuie să prioritizeze politici publice care să pună în centru sănătatea oamenilor și a mediului* și să creeze un cadru legal favorabil, în care eforturile cetățenilor să poată fi realmente implementate.
Vrem să ne asigurăm că viitorul, acel viitor verde și curat, nesufocat de plastic, are o șansă. Lupta pe care o ducem devine relevantă dacă produce schimbări pe termen lung.
În octombrie 2018 Parlamentul European a votat pentru interzicerea articolelor de plastic de unică folosință începând cu 2021. Printre articolele de plastic de unică folosință care
vor fi eliminate se numără tacâmurile, farfuriile, bețișoarele de urechi, paiele sau ambalajele de polistiren.
Materialele de plastic „alternativ” vor continua să reprezinte un risc pentru viața marină, deoarece acestea necesită condiții speciale pentru biodegradare, care nu sunt îndeplinite în mediul natural. De exemplu, unele necesită expunere prelungită la temperaturi mai mari de 50° C.
Adoptarea lor la scară largă ar putea cauza și alte probleme, cum ar fi complicarea sistemelor de colectare și reciclare a deșeurilor, precum și poluarea cu microplastic, dacă condițiile necesare pentru biodegradare completă nu sunt îndeplinite.
Oamenii au produs 8,3 miliarde de tone de materiale plastice din 1950; producția globală de materiale plastice a crescut de la 2 milioane de tone în 1950 la peste 500 de milioane de tone în 2021.
Producția de material plastic va fi cvadruplată până în 2050, iar producția de plastic virgin a crescut de 200 de ori din 1950 și a crescut cu o rată de 4% pe an din 2000.
Au fost produse mai multe materiale plastice în ultimii 10 ani decât în totalitatea ultimilor 100 de ani. Anul acesta vor fi consumate/utilizate 5 trilioane de pungi de plastic. Se cumpără un milion de sticle de plastic la fiecare minut, 500 de miliarde de cupe de unică folosință sunt consumate în fiecare an.
Aproximativ 3,5 miliarde de periuțe de dinți sunt vândute în întreaga lume în fiecare an, dintre care cele mai multe ajung în depozitele de deșeuri sau ca poluatoare de plastic în mediul natural. În fiecare zi, mai mult de un miliard de paie de plastic sunt folosite timp de 20 de minute sau mai puțin și apoi aruncate în coșul de gunoi.
Aproximativ 8 milioane de tone de plastic ajung în oceane în fiecare an; adică 3% din deșeurile anuale mondiale de materiale plastice.
Până în 2050, dacă tendințele de consum vor continua, vor exista 12 miliarde de tone de plastic în depozitele de deșeuri.
Plasticul poate dura/rezista în natură până la 500 de ani până se descompune. Apa de la robinet este foarte contaminată cu plastic. Aproximativ 83% din probele de apă de la robinet s-au dovedit a fi poluate de plastic.
O persoană obișnuită ar putea ingera aproximativ 5 grame de plastic în fiecare săptămână. Peste un miliard de pahare de cafea de unică folosință care pot fi luate la pachet ajung în gropile de gunoi în fiecare an, deoarece nu pot fi reciclate. Doar 9% din toate deșeurile de plastic produse vreodată au fost reciclate.
Pe fondul intensificării presiunii publice în privința crizei poluării cu plastic și a numărului crescut al dovezilor științifice care demonstrează impactul nociv al plasticului asupra sănătății umane și a mediului înconjurător, din ce în ce mai mulți oameni din întreaga lume acționează, lăudabil, pe cont propriu și încearcă să integreze, în viața de zi cu zi, soluții pe care majoritatea companiilor eșuează în continuare să le implementeze: diminuarea producției și respingerea ambalajelor din plastic de unică folosință, înlocuirea lor cu alternative sustenabile, reutilizabile și reîncărcabile.
Când vorbim despre măsuri reale, cu adevărat eficiente pe termen lung, ne referim la soluțiile bazate pe ambalaje reutilizabile și reîncărcabile.* Există numeroase dovezi care arată că sistemele de reciclare nu sunt viabile și nu reușesc să asigure eliminarea corespunzătoare a materialului rezultat.
Procentele de reciclare sunt uimitor de mici și nu pot să țină pasul cu volumul uriaș de deșeuri plastice produse zilnic.
Jumătate din PET-urile vândute nu sunt niciodată colectate pentru reciclare și doar 7% din cele adunate organizat sunt transformate în recipiente noi.
Mare parte a materialului e „subreciclată”, ceea ce înseamnă că, în loc să se producă același tip de ambalaj dintr-unul vechi, plasticul e reprocesat în produse de calitate inferioară, care nu mai pot fi reciclate ulterior.
Reciclarea are un rol important în tranziția către o economie fără plastic, dar ea nu se poate substitui reducerii generale a producției ambalajelor din plastic de unică folosință și nu reprezintă nicidecum o justificare pentru creșterea producției de plastic.
În acest proces de tranziție, continuarea oricărui proces de reciclare trebuie să îndeplinească cele mai înalte standarde ecologice și să ocupe locul cuvenit în ierarhia gestionării deșeurilor.
Împreună putem să combatem poluarea cu plastic. Sunt absolut necesare decizii clare și măsuri urgente atât din partea companiilor producătoare, cât și din partea autorităților, schimbări care să pună în centru sănătatea mediului și a oamenilor!
Multe dintre pungile și foliile de plastic sunt fabricate din acest tip de plastic, iar însemnul pentru acest tip de plastic este vizibil pe recipiente pentru ambalaje alimentare sau nealimentare, folie groasă, saci, cutii pentru margarină, flacoane pentru șampon, pentru înălbitor de rufe, bidoane pentru detergenți de rufe, bidoane pentru detergenți de vase, lădițe pentru fructe-legume, butoaie, bidoane de orice mărime, tubulatură pentru apă.
În ziua de azi, foarte multe deșeuri de materiale plastice sunt prezente în mediu din cauza modului necorespunzător de gestionare a acestor deșeuri.
Fiecare dintre noi folosim plastic în viața de zi cu zi și aceasta contribuie la milioanele de tone de deșeuri plastice aruncate în fiecare an, umplând depozitele de deșeuri și poluând mediul înconjurător.
Aceste obiceiuri de gestionare a deșeurilor trebuie schimbate, pentru a compensa efectele negative asupra mediului, acumulate de-a lungul timpului.
Este deci nevoie de o tranziție spre o economie verde, circulară, iar reciclarea maselor plastice reprezintă un pas/factor important în tranziția spre o asemenea economie.
Prin reciclare ne putem detașa de dependența de resurse naturale și putem lucra spre a ne îndrepta către o economie autonomă și sustenabilă.
Conform Agenției Europene de Mediu: „O economie circulară ar putea crește eficiența utilizării resurselor primare în Europa și în lume.”
De aceea, conservând materialele existente în produsele de înaltă valoare sau reintroducând deșeurile plastice ca materie primă secundară de înaltă calitate, o economie circulară ar reduce cerințele pentru materia primă principală.
Din cauza așa-numitului „ia, produce, aruncă” model de economie liniară pe care se bazează societatea noastră (și Europa, în general), foarte multe deșeuri plastice sunt deversate/depozitate în mediu, afectând biodiversitatea, intră în lanțul trofic și au un impact negativ asupra sănătății.
Și în România, la fel ca în Europa (deși unele țări, cum ar fi Germania, Italia și Regatul Unit, stau mult mai bine la capitolul reciclare materiale plastice), cantitatea și rata reciclării, din păcate, sunt destul de mici și duc la pierderi mari atât pentru economie, cât și pentru mediu.
Este, de aceea, inacceptabil ca reciclarea maselor plastice să rămână pe o poziție inferioară față de celelalte metode de eliminare a deșeurilor, cum ar fi gropi de gunoi sau incinerare.
Doar prin interzicerea depozitării în mediu a deșeurilor plastice, folosirea de standarde de colectare și selecționare, conștientizarea populației asupra importanței reciclării, precum și stimularea actului de colectare/sortare (de exemplu, prin înființarea de centre de colectare mase plastice uzate) putem schimba starea de fapt actuală.
Dacă fiecare din noi depunem chiar și un mic efort în această direcție, efectele pot fi semnificative.