Mircia Chelaru

„Despre omul cumsecade și realitatea zilei!”

„Un abecedar bine învățat este mai de preț decât un masterat trucat!” – C.M.

Am afirmat de atâtea ori, fie din postura omului academic, fie din cea de persoană publică, faptul că modelarea socialmorală trebuie practicată în toate componentele unei societăți cât de cât caracterizate prin maturitate și sănătate socială, sub autoritatea unor minime bareme de morală cetățenească. Dacă modelul nu este cultivat din sămânța propriului model de viață înnobilat cu sinteze superioare ale exemplelor universale și pus undeva sus, într-o ideație înălțătoare, apare riscul ca el să coboare în utilitar, să devină banal sau chiar să cadă în trivial, precum vedem mai peste tot, în ecuația fără soluție a zilei: vedeta fabricată, cocota fudulă, țeparul sârguincios, fițosul penibil, fotbalistul trucat, ultrașul multifuncțional, dealerul de droguri, șeful de clan sau macho de centură!*

S-a exhibiționat pe toate planșele idioților cu ștaif că trebuie să acceptăm ceea ce ne dă străinătatea, ca și cum această străinătate ar fi un eden, un cristal al sublimei purități, în care trebuie să ne topim natura proprie. Nu au putut înțelege sau poate că și-au interzis calculat să accepte că nu poți fi un bun european până nu ești mai întâi de toate un bun român! Și nu doar ca etnie..., ci și ca reprezentat al unei civilizații încântătoare, al unei lumi de profundă creație și aport spiritual la dosarul imprescriptibil al umanității vechi și celei recente. Și, atunci, au lăsat totul la libera șezare a unei reforme fără de sfârșit, încât s-a ajuns la o definitivă „abrambureală” educațională – care a dat și porecla unui ministru, poate mai puțin vinovat în intenție, dar tot atât de falimentar în realizări, pentru că a rămas captivul sistemului ticăloșit. Este deja o realitate recunoscută că la noi