Gabriela Crețu

## **Doamna Gabriela Crețu:**

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi*,

Astăzi este 10 mai, ziua în care, în 1866, Carol I a depus jurământul către țară în calitatea de domnitor al României. Cred că merită să fie citat.

Citez din Monitorul Oficial al României nr. 135/1877: „Constatând imperios necesitatea de a ne asigura viitorul, de a feri țara noastră de solidaritatea cu faptele și greșelile străine, de a fi și noi un stat de sine stătător și răspunzător numai de actele noastre și contând pe sentimentele de dreptate ale puterilor garante, dumneavoastră, în ziua de 9 mai, ați proclamat independența completă a României. Nu v-ați oprit la simpla rostire a acestui mare vot național. Dumneavoastră ați dat guvernului meu toate mijloacele pentru ca dânsul, cu arma în mână, să poată lucra ca acel vot să devină realitate. Dumneavoastră...” – și se adresa membrilor Parlamentului – „...ați dat miniștrilor mei un concurs patriotic și constant în satisfacerea trebuințelor țării. Vă exprim deci, având această certitudine, recunoștința mea pentru marile acte naționale ce ați săvârșit, pentru trebuințele publice ce ați îndestulat și pentru concursul pe care l-ați dat guvernului meu.”

Și dați-mi voie, chiar dacă eu sunt un om de stânga, să citez un alt mare liberal, pe care colegii mei l-au uitat.

În 10 mai 1877 se sărbătoreau 11 ani de când domnul Carol I urcase pe tron. Cu acea ocazie, toate instituțiile au ținut câte un discurs. Primul discurs, bineînțeles, a fost ținut de Parlamentul României, prin vocea vicepreședintelui său Dimitrie Brătianu, care, adresându-se domnului, îi spune: „Camera și Senatul au recunoscut independența României față de Turcia. Măria Ta, drept cap al armatei noastre, vei face astfel încât de a o impune inamicului și de a fi recunoscută și de puterile garante, ca o necesitate salutară a Europei.” La care Carol îi răspunde: „Unanimitatea cu care Senatul a proclamat ruperea unor legături cărora de mult le trecuse timpul, care făceau, împiedicau România în calea sa spre pace și civilizație, făcând-o solidară cu greșeli străine și atrăgând asupra pământului nostru rele și calamități, neprovocate de noi, această unanimitate e o puternică dovadă că viu este în dumneavoastră spiritul bătrânilor noștri,