Mircea Fechet

Doamnelor și domnilor deputați, Stimați colegi,

Există găuri negre în economie – cu efecte de amploare, care scapă măsurătorilor oficiale – unde zeci de miliarde de lei dispar anual, drepturile oamenilor se evaporă, iar legea pătrunde prea puțin și prea rar.

Mă refer la acele domenii de activitate în care, în spatele unor angajatori care ocolesc taxele* și contribuțiile către stat, se află adevărate „fabrici de sclavi”, care muncesc fără contract și sunt plătiți la mica înțelegere, de cele mai multe ori nici măcar la nivelul salariului minim pe economie.

În construcții, comerț, industria prelucrătoare și agricultură această practică s-a înțelenit pe terenul unui mit propagat, mai ales printre cei necalificați, care ajung să fie exploatați de teama de a nu rămâne în afara pieței, cu buzunarul gol. O dovedește fiecare descindere în teren a Inspecției Muncii, care scoate la lumină sute de cazuri de oameni care lucrează fără forme legale; cel mai recent, 530 de lucrători de la o fabrică de curierat din Capitală.

Munca la negru și munca la gri au devenit normă pentru unii patroni. În același timp, milioane de lucrători își riscă sănătatea și își pierd viitorul, pentru că sunt penalizați la anii de vechime și sunt condamnați la pensii simbolice. Cu toții rămân, de fapt, în grija statului, care trebuie să compenseze pagubele cauzate de patronii de sclavi.

Este o înșelătorie dublă: statul este păcălit, iar angajatul devine din ce în ce mai vulnerabil. Estimări ale unor economiști indică faptul că între 1,9 și 2 milioane de români muncesc fără forme legale. Dacă raportăm aceste numere la cele 6,7 milioane de contracte individuale de muncă, putem înțelege adevărata proporție a fenomenului: unu din patru români muncește la negru.