Doamnelor și domnilor senatori și deputați, Onorați invitați,
Îl invit la tribună pe Excelența Sa, domnul Jean-Yves Le Drian, ministrul pentru Europa și afaceri externe al Republicii Franceze.
## **Domnul Jean-Yves Le Drian** – _ministrul pentru Europa_
_și afaceri externe al Republicii Franceze_ **:**
Domnule președinte al Senatului,
Domnule președinte al Camerei Deputaților, Domnule prim-ministru, Doamnelor și domnilor miniștri, Doamnelor și domnilor deputați și senatori*, 15 ani după aderarea României la Uniunea Europeană.
Sunt deosebit de fericit să fiu astăzi la București pentru a sărbători împreună cu dumneavoastră acest eveniment, care a fost un progres pentru toți europenii, pentru că de 15 ani încoace Uniunea noastră este mai puternică și mai completă pentru că și dumneavoastră, România, faceți parte din ea.
Și nu spun acest lucru numai în numele prieteniei care unește națiunile noastre, o prietenie înrădăcinată în istoria culturală, intelectuală și politică pe care o împărtășim împreună. Prietenie care ne amintește de tinerețea petrecută la Paris a părinților fondatori ai României moderne – Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri sau chiar și Brătianu, familia Brătianu, tată și fiu. O prietenie care ni se amintește de fiecare dată când pronunțăm numele lui Enescu, Brâncuși sau Cioran, care ne-au adus atât de mult cu toții. O prietenie care, după Revoluția Română, s-a exprimat prin numeroase manifestări de solidaritate, de care eu îmi amintesc încă și acum, păstrez o amintire foarte proaspătă a acestor manifestări. Și o prietenie care adeseori – și este o mare onoare pentru noi – se pronunță, se vorbește _en français_ , în franceză, această limbă care a fost o limbă de libertate și de cunoaștere pentru tinerii români care au studiat-o în anii cei mai sumbri ai istoriei dumneavoastră și care astăzi vă înscrie pe mulți dintre dumneavoastră într-o comunitate de 300 de milioane de francofoni de peste tot în lume.
Spun acest lucru, de asemenea, pentru că Franța prezidează astăzi Consiliul Uniunii Europene și această responsabilitate ne permite să apreciem atuurile, avantajele care dau putere Europei noastre.
Incontestabil, economia dumneavoastră s-a poziționat treptat pe sectoare de viitor și angajarea dumneavoastră în Europa Apărării, inclusiv în Sahel, se numără printre toate aceste atuuri ale Europei.
Când v-ați alăturat Uniunii, în 2007, România și-a reluat locul care îi corespunde în inima Europei noastre. A fost un pas suplimentar pe drumul care v-a permis să dați pagina, să lăsați în urma dumneavoastră mai multe decenii de dictatură, penurii și regim arbitrar. A fost, de asemenea, un pas în plus pe drumul care, după un secol de conflicte și despărțiri, ne-a condus împreună la reunificarea Europei noastre. Și, într-adevăr, vorbesc despre reunificare. Am spus acest lucru la Praga, când comemoram revoluțiile din 1989, ca, de exemplu, cea care a început pentru dumneavoastră la Timișoara, în strigăte de libertate și dreptate.
Și repet în fața dumneavoastră astăzi – decât să folosesc cuvântul „extindere”, care oarecum ne îndepărtează unii de ceilalți, eu prefer termenul „reunificare”, pentru că el ne apropie unii de ceilalți.
Momentul istoric din 2007, pe care îl sărbătorim astăzi, a fost pregătit de momentul istoric din 1989, când Europa noastră a putut, în sfârșit, să se regăsească pe sine însăși, când în sfârșit am început să vindecăm împreună această rană deschisă în 1945 în inima continentului european, deja greu încercat și dezorientat de 3 decenii de tragic război civil. Când, în sfârșit, cortina de fier care ne despărțea s-a prăbușit, s-a prăbușit și noțiunea total artificială de „Europa de Est”, care ne despărțea și ea, de asemenea.
Într-adevăr, națiunile noastre sunt diferite, sunt diverse, dar nu a existat dintotdeauna decât o singură Europă, cea pe care împreună o numim „a noastră”, cea pe care ne-a înapoiat-o anul 1989.
Aceste două drumuri, în realitate, se confundă și nu fac decât unul singur. Este calea pe care ne-o deschidem noi, în calitate de europeni, înspre un orizont de progres care ne reunește. Un orizont de libertate și de democrație, ordonat în
funcție de principiile fundamentale ale Uniunii noastre – respectarea statului de drept, a drepturilor omului, a drepturilor minorităților, respectarea libertății presei și libertăților universitare. Un orizont de progres social împărtășit, pentru că concetățenii așteaptă în mod legitim de la Europa ca ea să fie prosperitatea în serviciul solidarității*, în dimensiunea cea mai concretă a vieților lor. Și un orizont, de asemenea, de reunificare a memoriilor noastre în toată diversitatea lor, ca să putem regăsi firul istoriei europene și pentru a putea scrie împreună noi pagini din această istorie.
Acest orizont comun ne permite să mergem înainte, astăzi, într-o lume plină de amenințări și de provocări legate de mediu, tehnologice, economice și geopolitice, afirmând această suveranitate europeană, care astăzi, în fața noului context internațional, este cea mai bună garanție a suveranităților noastre naționale, pe care ea le consolidează fără să le știrbească.
Țările care, cum a fost cazul în România, au fost supuse jugului funestei doctrine Brejnev știu că suveranitatea nu poate fi limitată, ea există sau nu există și, dacă ni se confiscă, atunci trebuie să o recucerim, așa cum ați făcut-o și dumneavoastră.
În schimb, dacă hotărâm cu toții, împreună, putem să-i dăm o prelungire colectivă, pentru a o apăra mai bine, adică pentru a apăra mai bine capacitatea noastră de a face propriile alegeri și să nu ne supunem strategiilor de dependență, de predare, de exploatare și de ingerință, care conturează astăzi o sălbăticire îngrijorătoare a vieții internaționale.
Afirmând împreună suveranitatea noastră, împreună, cei 27, ne acordăm mijloacele pentru a rezista acestei schimbări.
Suveranitatea europeană este, pur și simplu, condiția posibilității exercitării depline a suveranităților naționale în secolul XXI.* Acesta este sensul pe care dorim să-l dăm celei de-a 13-a președinții franceze a Consiliului UE, să declinăm, să afirmăm acest principiu imperativ politic și geopolitic de suveranitate europeană în toate domeniile, împreună cu dumneavoastră și cu toți cei 27 de parteneri. Acesta este sensul marilor întâlniri pe care le pregătim – Summitul UE–Uniunea Africană, Forumul ministerial pentru cooperare în Indo-Pacific și, de asemenea, Summitul privind noul model european de creștere și, de asemenea, apărarea de către șefii de stat și de guvern a primei Cărți albe a apărării Europene, busola noastră strategică.
Ce mă surprinde, uitându-mă la drumul pe care l-am parcurs împreună din 2007, este că proiectul nostru european este suficient de puternic pentru a fi atât ceea ce ne permite să vindecăm rănile secolului XX, cât și, de asemenea, ceea ce ne permite să intrăm în secolul XXI puternici, mulțumită identității noastre.
Și, bineînțeles, avem această dublă forță și de aceea susținem perspectiva europeană a Balcanilor de Vest, care are un sens deplin, având în vedere trecutul și viitorul.
Președintele Macron a repetat acest lucru acum câteva zile la Parlamentul European de la Strasbourg – pentru noi, Balcanii de Vest își au locul în Uniunea Europeană.
Iată de ce, sub președinție franceză, vom organiza, de asemenea, o conferință care va avea ca obiectiv să avansăm împreună înspre această nouă etapă a reunificării noastre europene, bazându-ne în special pe principiile metodologiei revizuite a negocierilor de adeziune.
Iată de ce, din punctul meu de vedere..., iată ce sărbătorim astăzi – un progres european.
Dar actualitatea ne amintește că acest imens progres se lovește astăzi de riscul unei regresiuni majore.
Unii, într-adevăr, ar vrea să ne tragă înapoi înspre lumea stabilită la Ialta, din care curajul și angajamentul dumneavoastră în construcția europeană ne-au smuls. Și nu vom putea accepta acest lucru fără să renunțăm la tot ceea ce am construit împreună și la toate perspectivele de viitor pe care le-am adoptat.
Iată de ce, din punctul meu de vedere, una dintre cele mai mari provocări, căreia trebuie să-i răspundem astăzi, este să restabilim o relație de stabilitate și de previzibilitate cu Rusia.* Este o provocare care se adresează unei întregi generații, dar este, în același timp, o provocare urgentă, deoarece este din ce în ce mai clar, de mai mulți ani și cu atât mai mult astăzi, că vecinul nostru rus a hotărât să se poarte ca o putere care cauzează dezechilibre, refuzând să respecte marile principii ale securității europene, pe care, amintesc, sunt fapte... Rusia acceptase aceste principii, cu noi, la Helsinki în ʼ75, la Paris în 1990. Ea încearcă astăzi să impună o logică de zone de influență fondată pe slăbirea și limitarea suveranității statelor limitrofe și amenințând anumiți aliați ai noștri, ai NATO și parteneri ai UE și desfășurând manevre de ingerință chiar pe teritoriul Uniunii Europene și al NATO.
Pentru a găsi un nou echilibru cu vecinul nostru rus, trebuie să formulăm principii cu aliații și partenerii noștri. Și tocmai aceasta facem.
Dar trebuie, de asemenea, ca noi, europenii, așa cum am început deja să facem, trebuie să articulăm conținutul acestor principii, pentru că această sarcină ne duce la chestiuni care nu afectează pe nimeni atât de mult ca pe noi – chestiunea reunificării continentului nostru, al cărei preț l-am amintit, chestiunea securității într-o lume de jocuri de putere și de raport de forțe care, în această lume, ia o cotitură înspre sălbăticire. Numai aceasta ne permite să rămânem actori ai destinului nostru, stăpâni pe destinul nostru, tocmai pentru că suntem uniți.
Și întrebarea care ni se pune astăzi este următoarea: cum să facem față împreună?
Din punctul meu de vedere, răspunsul se declină în trei puncte.
Mai întâi, arătând că principiile fundamentale ale organizării securității colective în Europa nu sunt negociabile. Mă gândesc la suveranitatea statelor, care trebuie să fie pe deplin respectată, inviolabilitatea frontierelor și integritatea teritorială a statelor, libertatea pe care o are fiecare stat să-și hotărască alianțele și organizațiile la care dorește să adere și, în plus, la drepturile omului și libertățile fundamentale, a căror aplicare este universală.
Nimic, astăzi, nu ar putea justifica slăbirea acestor principii care se află în centrul, repet, Actului final de la Helsinki și al Cartei de la Paris, pe care Rusia le-a acceptat. Tocmai aceste principii sunt amenințate astăzi de către Rusia.
În ceea ce privește Ucraina, vreau să fiu deosebit de clar: Rusia trebuie să fie conștientă de lovitura pe care și-ar da-o sie însăși dacă ar purta un nou atac împotriva acestei țări, pentru că europenii nu ar accepta acest lucru, ne-am luat cu toții angajamentul solemn și încă de pe acum am început să pregătim sancțiunile masive pe care le-am adopta, fără să ezităm, față de Rusia, dacă se va ajunge până acolo.
Pe baza acestor principii, responsabilitatea noastră este să încercăm să definim împreună cu Rusia termenii unui dialog exigent privind reglementarea relației noastre de
concurență strategică. Acest dialog este indispensabil, cu condiția ca el să fie purtat pe baza unei ordini de zi pe care am hotărât-o noi, împreună, pentru că vedem că astăzi, fără reguli, o coabitare cu Rusia este o coabitare instabilă și periculoasă.
Pe termen scurt, prioritatea noastră trebuie să fie să căutăm calea unei detensionări. Este efortul căruia ne consacrăm, în cadrul formatului Normandia, împreună cu Germania, pentru a obține gesturi care să permită să ajungem la implementarea Acordurilor de la Minsk. Aceste eforturi au fost reluate la reuniunea de la Paris, acum câteva zile, și se vor continua.
Mai pe larg, de 20 de ani am asistat la distrugerea treptată a tuturor regulilor care încadrau concurența strategică, ceea ce ne-a dus în fond la o lume care este cea a anilor ʼ60, adică la o lume unde competiția militară și strategică riscă să se exprime în stare pură, fără nicio regulă, fără nicio constrângere.
Într-adevăr, tratatele care ne legau nu mai există sau nu mai sunt în concordanță cu realitățile militare contemporane.
Trebuie deci, fără să cedăm nimic din respectul pe care îl datorăm marilor principii menționate adineauri, trebuie deci să negociem regulile adaptate provocărilor actuale, că e vorba de armamentele nucleare strategice, care fac obiectul unui dialog între Rusia și Statele Unite, pe care și noi ne coordonăm strâns cu Washingtonul, sau că este vorba de armamentele convenționale, exercițiile militare sau mecanismele de previzibilitate ale activităților militare.
În cadrul acestui dialog, europenii trebuie să poarte o viziune și poziții comune, folosindu-se de mecanismele de coordonare existente.
Și, în sfârșit, având în vedere că ne angajăm în acest dialog cu Rusia alături de aliații noștri, dar și în calitate de europeni, încercăm să facem să se audă un singur glas european de fiecare dată când este vorba de securitatea europeană, reafirmând, în același timp, angajamentul nostru deplin în cadrul NATO și al politicii sale de apărare și de descurajare.
Prima etapă a integrării României într-o comunitate euroatlantică de solidaritate și responsabilitate a fost aderarea sa la NATO, în 2004. Este mândria noastră că am contribuit la această integrare și, de asemenea, suntem mândri astăzi, în calitate de aliat, partener european și țară prietenă, să ne aflăm alături de dumneavoastră în aceste vremuri, când contextul de securitate se degradează la frontierele dumneavoastră, care sunt astăzi și frontierele noastre.
Acesta este sensul anunțului făcut de președintele republicii privind disponibilitatea noastră să contribuim la noi măsuri de reasigurare în beneficiul României. Acest angajament se înscrie în continuitatea acțiunii noastre pentru securitatea noastră comună, ca și misiunile de poliție aeriană și în cadrul misiunilor eFP, prezențelor avansate în Estonia și Lituania, pe care Franța le va menține.
Spun, de asemenea, că prin intransigența față de principii, atunci când stabilitatea și securitatea continentului nostru se află în joc, căutarea unui dialog exigent cu Rusia, un angajament concret, atât în apărarea europeană, cât și în Alianța Atlantică, numai astfel vom putea să afirmăm ceea ce suntem în mod colectiv, adică o mare putere capabilă să-și apere propriile interese și să se facă respectată, o putere de echilibru și de stabilitate, care își manifestă atașamentul față de reguli.
Iată, dragi prieteni, ceea ce doream să vă spun la această a 15-a aniversare a aderării României la Uniunea noastră.
În numele istoriei europene care ne-a reunificat, în numele viitorului de suveranitate pe care îl putem construi împreună și în numele fermității și unității pe care le demonstrăm astăzi pentru a păstra aceste cuceriri și pentru a apăra acest orizont, vă mulțumesc.