Adrian Solomon

## **Domnul Adrian Solomon:**

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Astăzi ne-am luat rămas-bun de la fostul nostru coleg, domnul dr. Aurel Vainer, cel care în 2008, când am depus jurământul pentru prima oară în fața Parlamentului și a țării, era decan de vârstă, conducând ședința de constituire a Parlamentului.

Era nu doar cel mai în vârstă, ci era și cel mai înțelept, poate, dintre noi, fiindcă a reușit nouă, celor mai tineri, să ne tempereze de multe ori elanul revoluționar.

Fiind în opoziție, am avut destul de multe lucruri de învățat de la Domnia Sa.

Bine, și de la dumnealui am aflat prima oară de bunderiști. Am aflat și despre imnul „Wir sind alle Brüder”, „Toți suntem frați”. Și, dacă toți suntem frați, am început cu Domnia Sa, în perioada 2011–2016, o serie de întâlniri la Bârlad, în circumscripția mea, în colegiul meu, că eram pe colegii uninominale atunci, întâlniri cu elevii, cu toți cei care doreau să participe la comemorările prilejuite de comemorarea Holocaustului românesc, 9 octombrie fiind această dată.

A fost de vreo șase ori, a adus alături de Domnia Sa și alți supraviețuitori, cum ar fi domnul Țucherman, domnul Liviu Beriș, oameni la fel ca Domnia Sa. Deși trecuseră prin chinurile iadului, avuseseră puterea să ierte, să fie mai buni decât poate putem fi oricare dintre noi.

A ajuns în 2005 președintele Federației Comunităților Evreiești, într-un moment în care Raportul Wiesel era destul de contestat*, și a depus eforturi de multe ori supraomenești, dată fiind și vârsta înaintată, de a merge în fiecare colț din această țară și de a vorbi despre suferințele poporului evreu, despre faptul că noi, cei de astăzi,