Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·19 noiembrie 2025
Dezbatere proiect de lege · Trimis la votul final
Alexandrin Moiseev
Analiza discursului
- Populism
- 1 · moderat
- Anti-pluralism
- 0 · fără
- DQI
- nivel 1 · justificare inferioară binele comun · propunere alternativă
- Voce
- voce proprie
Discurs
## **Domnul Alexandrin Moiseev:**
Mulțumesc frumos, doamnă președinte de ședință.
Astăzi doresc să aduc în atenția plenului Parlamentului României o pagină de istorie pe care nicio generație de români nu are voie să o uite: viața, suferința și exemplul moral al regretatului Ilie Ilașcu. Un om care a înfruntat cu demnitate un regim opresiv și care a plătit cu ani grei de detenție prețul dragostei sale față de poporul român*.
Ilie Ilașcu nu a fost doar un prizonier politic, el a fost simbolul demnității românești în fața brutalității orchestrate de Moscova, prin regimul separatist de la Tiraspol. A fost răpit, judecat de un tribunal ilegal, condamnat la moarte și supus unor torturi inimaginabile. A trăit ani de zile în întuneric, în lanțuri, lipsit de drepturi, de lumină și de libertate.
Dar nici în fața morții nu a cedat.
În timp ce i se citea sentința capitală, Ilie Ilașcu a găsit puterea de a rosti cu voce tare, cu o demnitate pe care niciun călău nu i-ar fi putut-o fura: „Trăiască, trăiască, trăiască și înflorească Moldova, Ardealul și Țara Românească!”
Iar din adâncul celulei sale întunecate, sub presiunea terorii, a transmis românilor unul dintre cele mai emoționante și mai sincere mesaje din istoria recentă: „Te iubesc, popor român!”
Aceste cuvinte, rostite nu din libertate, ci din beciurile unui regim criminal, sunt mărturia clară a sacrificiului pe care rușii l-au adus în Basarabia: închisori, deportări, foamete, transnistrizare, suferință.
Este imposibil să vorbim despre viața lui Ilie Ilașcu fără să vedem clar rănile pe care Rusia le-a lăsat în trupul și sufletul Basarabiei. De la ocupația țaristă la deportările sovietice, la
războiul din 1992 și până la separatismele alimentate și astăzi –