Andrei Daniel Gheorghe

## **Domnul Andrei Daniel Gheorghe:**

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

Ionel Brătianu rămâne una dintre figurile fundamentale ale istoriei României și a ceea ce reprezintă definirea statului național unitar român la 1 Decembrie 1918.

„Politica nu înseamnă foloase și onoruri. E ceva grav, grav de tot. Ai în mâna ta viața și viitorul țării tale!”, spunea Ionel Brătianu.

Ionel Brătianu, făcând parte dintr-o generație de excepție, generația idealului național, a reprezentat pentru ceea ce înseamnă România de astăzi acea figură care a dat sensul măsurii. După cum bine i-a spus marelui savant Nicolae Iorga, atunci când acesta l-a întrebat: „Dar ce să învăț eu oare de la un inginer?”, „Măsura, domnule profesor, măsura!”

Evidențierea sa ca figură politică internațională a fost arătată foarte bine poate de ambasadorul Franței din momentul Convenției de alianță cu Antanta din 1916 de la București, Contele de Saint-Aulaire, care îl compara cu Clemenceau, cu Lloyd George, cu Woodrow Wilson și cu Orlando, cei patru mari din timpul tratativelor de pace de la Paris-Versailles. Dar spunea că prin însăși forța caracterului său, prin capacitatea de a câștiga fără să își facă dușmani, îi și depășește pe aceștia.

Iar la Ionel Brătianu vedem, ca la marile figuri ale istoriei noastre naționale, precum la regii României, regele Carol, regele Ferdinand, regina Maria, precum la tatăl său, cel care l-a format ca spirit național și spirit democratic european, Ion C. Brătianu, acel sens al posterității, acel sens al simțului care depășește istoria.

Nu întâmplător, I.G. Duca întreba odată pe Ionel Brătianu, într-un moment de deznădejde, iar acesta i-a spus foarte clar: „Nu contează cine și cum aruncă cu pietre în mine, contează ceea ce va scrie pe piatra mea de mormânt.”

Iar pe piatra de mormânt a lui Ionel Brătianu scrie că a fost acel mare spirit vizionar, acea mare personalitate care a înțeles să îmbine valorile democratice europene, identitatea românească și sensul suveranității naționale în așa măsură încât România să-și desăvârșească visul său de secole prin clipa glorioasă de la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918.

Evidențiat prin marile reforme ale epocii – reforma agrară, reforma electorală, reformele sociale – și, mai presus de orice, Constituția de la 1923 – momentul de maximă desăvârșire a democrației românești și a monarhiei constituționale în România –, punând alături de fratele său, Vintilă Brătianu, bazele acelui concept, „Prin noi înșine”, care a reprezentat însăși temelia a ceea ce a fost acel moment de forță economică, politică și culturală a României interbelice,