Andrei Daniel Gheorghe

## **Domnul Andrei Daniel Gheorghe:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi*,

În primul rând, țin să-i felicit pe inițiatorii acestui proiect. Constantin Brâncuși nu este doar un simbol național, ci este un reper al artei, al culturii și al universalității*; este unul din acei români care au depășit granițele României, este cel care, după cum el însuși spunea, nu a încercat să surprindă, prin sculptura sa, pasărea, ci zborul. El este cel care spunea că frumosul este echitatea absolută și cel care considera că arta reprezintă cea mai esențială formă de materializare a realității. Constantin Brâncuși, dacă ne gândim acum la întreaga sa operă, fie că vorbim de „Pasărea măiastră”, de „Sărutul”, de „Rugăciunea”, de „Cumințenia Pământului”, de ciclul acesta monumental de la Târgu Jiu, Calea Eroilor, unde vedem „Coloana Infinitului”, „Masa Tăcerii” și „Poarta Sărutului”, indiferent dacă vorbim de tinerețea sa petrecută în România ori de maturitatea sa creatoare, în Franța, este unul dintre acei oameni care pornesc din individualitate și își încheie existența în universalitate.

Arta lui Constantin Brâncuși reprezintă, până la urmă, o sinteză a valorilor spirituale, prin materialitate sculpturală.

Această întreagă perspectivă pe care o vedem, atât cosmogonică, atât ontologică, în întreaga expresie a lui Constantin Brâncuși, cred că ar trebui să fie unul din acele lucruri care să ne facă mândri ca români și să ne facă mândri ca oameni. Pentru că