Antonio Andrușceac

## **Domnul Antonio Andrușceac:**

Domnilor președinți, Vă mulțumesc.

Stimați colegi*,

Cu ceva întârziere, omagiem; și, personal, mă înclin în fața familiilor celor care și-au dat viața în Revoluția din 1989, dar și în fața celor care au supraviețuit acelor evenimente.

Astăzi mă uit și eu către balcoanele Camerei Deputaților și, în afară de un revoluționar, Ionel Constantin, nu văd pe nimeni dintre cei care au fost în stradă și au luptat și Dumnezeu a dat să nu fie printre victimele Revoluției.

Dacă s-a ajuns să ne fie frică să chemăm acești oameni pe care spunem că îi omagiem, avem o problemă. Dacă nu ne amintim că n-am avut șansa, ca țară, să avem o trecere pașnică de la un regim totalitar către o democrație șubredă și șchiopătândă, așa cum este ea de 32 de ani, trebuie să ne aducem aminte că și acei oameni, ca și cei care au fost în stradă și pe 10 august, și în zilele care au trecut, erau asemuiți, ca și cei din ’89, golanilor, trădătorilor, celor care subminează autoritatea statului*. Pentru că în ’89, cu voia lui Dumnezeu, dictatorul și cei care conduceau România în acele vremuri au fost alungați, iar cei care am luptat atunci, la Revoluție, am fost numiți, din „trădători” și „criminali”, „eroi”.