Ciprian-Doru Rigman

## **Domnul Ciprian-Doru Rigman:**

Mulțumesc mult, doamnă președinte.

Născut într-o familie românească de cnezi hunedoreni, înnobilată pentru serviciile aduse Coroanei maghiare și dăruită, în anul 1409, cu castelul și domeniul Hunedoarei, Iancu s-a afirmat ca una dintre cele mai mari personalități ale istoriei secolului al XV-lea; după unii istorici, chiar cel mai mare luptător antiotoman al acestui secol.

Iancu a învățat meșteșugul armelor pe lângă Curtea Regală maghiară, dar și în anumite misiuni diplomatice în care a fost trimis – fie în Italia, fie în Boemia sau Cehia de astăzi.

Tatăl său se numea Voicu, iar bunicul său se numea Șerb. În atmosfera antiotomană a secolului al XV-lea, dominată de profunde sentimente antiotomane în acele timpuri, s-a ridicat această personalitate excepțională care a avut un _cursus honorum_ sau o carieră cum puțini din afara familiilor regale au mai avut.

Este un simbol al românilor din Transilvania și al românilor, în general. A preferat să folosească o tactică ofensivă, și nu una defensivă, în cadrul cruciadelor târzii. Excepționale au fost expedițiile lui militare din iarna anilor 1443-1444, Campania cea Lungă, apoi Campania de la Dunăre din 1445, care s-a soldat cu recuperarea Cetății Giurgiu, pe seama Țării Românești, condusă atunci de Vlad Dracul, tatăl lui Vlad Țepeș, și, nu în ultimul rând, marea victorie din iulie 1456 de la Belgrad, împotriva tânărului, dar excepționalului sultan Mehmed al II-lea Fatih, care cu 3 ani înainte cucerise Constantinopolul și îl transformase în capitala imperiului său, cu numele de Istanbul.

Victoria lui Iancu din 1456 a pus la adăpost Europa Centrală de pericolul otoman pentru circa 70 de ani.

A murit la 11 august 1456, la Zemun, și este înmormântat în Catedrala Romano-Catolică din Alba Iulia, sub un sarcofag...