Claudiu-Iulius-Gavril Năsui

341 cuvinte

Analiza discursului

Populism: 0 · fără
Anti-pluralism: 0 · fără
DQI: nivel 2 · justificare calificată
Voce: —

Codat de flash-lite. Metodologie

Discurs

## **Domnul Claudiu-Iulius-Gavril Năsui:**

## Mulțumesc, domnule președinte.

Ce ați votat acum este faimoasa lege a plafoanelor, o lege pe care o votați pentru că este o obligație în Legea responsabilității fiscal-bugetare să facă statul român mai întâi un plafon, în care să se încadreze și deficitul, și cheltuielile, după care să facă bugetul astfel încât să se încadreze în acel plafon.

Ce se întâmplă în practică este o ocolire sistematică a acestei legi, într-un mod tipic pentru statul român, și anume faptul că mai întâi facem bugetul, după care vedem care sunt cheltuielile pe care le avem și care e deficitul care rezultă, după care facem Legea plafoanelor ca să se potrivească bugetului.* Deci exact carul înaintea boilor!

Este păcat că practic arătăm că încă o dată un element care trebuia să fie un element de responsabilitate fiscal-bugetară* poate fi perfect ocolit și este perfect ocolit, sistematic, cu acordul Guvernului și al majorității parlamentare

În contextul ședinței

*

.

Pe fond, avem o reducere a deficitului care, de fapt, se întâmplă prin amânarea unor cheltuieli, de la un an la altul, și o creștere a cheltuielilor nominale care sunt plătite – cum? – prin taxe și impozite mai mari și prin împrumuturi, pentru că deficit este împrumut. Deficitul practic este cu cât ne vom împrumuta în plus anul viitor.

Toate lucrurile acestea o să nască și mai multă inflație, și mai multă presiune asupra economiei și, din păcate, contrar la ce ați spus și anul trecut, când spuneați că nu o să crească taxele și impozitele*, se va întâmpla tocmai asta. Pe la jumătatea anului probabil că veți realiza care este situația de fapt cu încasările și tot și veți încălca încă o dată promisiunile* de a nu crește taxele și le veți crește, după care veți da din umeri că asta este, trebuie să combateți deficitul, fără să vă ocupați de cheltuieli, fără să vă uitați să faceți acea faimoasă strângere de curea – nu-i așa, domnule Ciolacu? –, de care vorbeați la un moment dat?

Nu s-a strâns nicio curea! Încă așteptăm să se strângă cureaua!*

Mulțumesc frumos.