Dragoș Gabriel Zisopol

## **Domnul Dragoș Gabriel Zisopol:**

Stimată doamnă președinte de ședință, Doamnelor și domnilor deputați,

Stimați invitați,

Ziua de 25 martie, Ziua Națională a Greciei, reprezintă unul dintre cele mai încărcate de semnificație momente din istoria elenismului – începutul Războiului de Independență elen din 1821.

Sub deviza _Eleftheria i thanatos_ , „Libertate sau moarte”, expresie a voinței colective formate de-a lungul secolelor de rezistență culturală și religioasă a grecilor de pretutindeni, sacrificiul eroilor revoluției elene de la 1821 a devenit temelia statului grec modern.

Izbucnirea revoluției în aceeași zi cu marea sărbătoare creștină a Bunei Vestiri nu a fost întâmplătoare, Biserica fiind păstrătoarea limbii și tradițiilor grecești, în perioada dominației otomane.

În 1821, poporul grec a găsit, în memoria strămoșilor săi și în credința ortodoxă, puterea de a se ridica împotriva tiraniei, demonstrând lumii întregi că libertatea nu este un dat, ci o moștenire câștigată cu sânge*.

Importanța Revoluției de la 1821 a depășit granițele Greciei.

Diplomatul și gânditorul François-René de Chateaubriand sintetiza dimensiunea continentală a acestui moment istoric în sintagma „Cauza Greciei este cauza Europei”. Ea a inspirat mișcările de emancipare națională din întreaga Europă, a trezit solidaritatea intelectualilor și a popoarelor care au recunoscut în cauza elenă o cauză a libertății universale. Numeroși filoeleni – scriitori, artiști, militari și oameni de cultură – au sprijinit lupta grecilor, considerând că renașterea Greciei înseamnă renașterea valorilor care au stat la baza civilizației europene: