Dragoș-Gabriel Zisopol

## **Domnul Dragoș-Gabriel Zisopol:**

Vă mulțumesc. Stimate domnule președinte de ședință, Doamnelor și domnilor deputați, Stimați invitați,

Anul acesta, sărbătoarea Zilei Naționale a Republicii Elene, 25 martie, are o strălucire și încărcătură emoțională aparte. Se împlinesc 200 de ani de când, pe 25 martie, ziua Bunei Vestiri, a început Revoluția Renașterii Naționale a Eladei.

După 400 de ani de sclavie otomană, revoluția a izbucnit și libertatea a încetat să mai fie un vis îndepărtat. Este prima

revoluție care a reușit să creeze un stat național independent în sud-estul Europei.

Începuturile mișcării naționale grecești le aflăm în perioada de vârf a iluminismului modern elen, în jurul anului 1800, când dezvoltarea economică, constituirea unei noi clase sociale educate, cu noi concepții de viață și idei revoluționare, au favorizat renașterea națională și spirituală a grecilor.

Învățăturile filosofilor francezi ai iluminismului și Declarația Drepturilor Omului au avut un profund ecou printre intelectualii Greciei prerevoluționare. „Liberté, egalité, fraternité” au devenit și idealurile grecilor.

Este perioada când unul dintre principalii săi reprezentanți, Rigas Feraios Velestinlis, al cărui destin a fost strâns legat de Țările Române, unde a trăit timp de 15 ani, în calitate de secretar al domnitorului Nicolae Mavrogheni, a scris faimosul „Mai bine în libertate o oră / Decât 40 de ani în sclavie și ocnă”, o frază indisolubil legată de lupta de eliberare. Fascinat de ideile Revoluției Franceze, Rigas visa la ridicarea grecilor și a celorlalte popoare balcanice și reunirea acestora în cadrul unei mari entități politice.

Organizații precum Hellenoglosso Xenodocheio – fondată în anul 1809 – și Societatea Philomous – înființată în 1814 – au pregătit terenul pe care se va construi edificiul revoluției de către organizația secretă Philiki Hetairia – fondată în anul 1814 la Odessa.

Începând cu anul 1820, Philiki Hetairia, condusă din 12 aprilie de Alexandru Ipsilanti, fiul Elisabetei Văcărescu și al lui Constantin Ipsilanti, domnitorul Moldovei și al Țării Românești, a creat numeroase centre revoluționare, din Moldova și până în Creta, favorizând apariția unor mișcări de eliberare națională în Balcani.

La nivel diplomatic, revoluția a început la finele lunii februarie 1821 la Iași, unde este publicată celebra proclamație a lui Ipsilanti: „Luptă pentru credință și patrie”, devenită manifest al luptei antiotomane.

Luptele ce au urmat în Țările Române, la Drăgășani, Secu și Sculeni, sunt exemple de sacrificiu suprem al celor care, înflăcărați de idealurile libertății și independenței, ne învață și astăzi lecția dureroasă a curajului, devotamentului și dăruirii.