Ana-Maria Cătăuță

354 cuvinte

Analiza discursului

Populism: 0 · fără
Anti-pluralism: 0 · fără
DQI: nivel 1 · justificare inferioară
Voce: —

Codat de flash-lite. Metodologie

Discurs

## **Doamna Ana-Maria Cătăuță:**

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

„Sunetele a sute de mii de oameni care țipă când turnul de sud s-a prăbușit, acesta este sunetul pe care-l aud – primul lucru – când mă trezesc și ultimul lucru pe care-l aud atunci când merg la culcare.”

Aceasta este mărturia unui supraviețuitor al atacului terorist din 11 septembrie 2001.

Stimați colegi*, Aș vrea să fiu scurt.

Mantra terorismului cred că se poate reduce la ceea ce a spus unul dintre ei cu puțin timp înainte să moară, ca un testament, ca o justificare la oroarea ce avea să urmeze: „Noi iubim moartea mai mult decât iubiți voi viața.” Este o justificare, este o raționalizare, dacă vreți, a ceva complet irațional*, a unei forme de intoleranță care are rădăcini biologice. Să nu uităm acest lucru.

Știu eu, dreptatea..., orice concept filosofic la care am face referire ca justificare a împărțirii lumii în buni și răi, în alb și negru nu poate să fie până la urmă decât o justificare a iraționalului care fierbe și tinde să iasă la suprafață de fiecare dată în noi. Este un parazit al naturii umane, dacă vreți, nu cred că poate fi atribuit unei construcții religioase sau culturale și de aceea pericolul este iminent și permanent, iar pentru aceasta

În contextul ședinței

nu cred că există soluții simple, ci doar atașamentul constant – reiterat prin educație – la un set de valori1 2

, la niște principii*

care, poate, pe termen lung, ne face să aparținem unei lumi în care copiii noștri vor să trăiască, unei lumi în care spaima colectivă să fie cât mai mică și în care să iubim doar viața și să detestăm moartea evitabilă, moartea gratuită, moartea în sine.

Pentru că tot ceea ce ar trebui să reprezentăm noi, ca cultură și civilizație – și mă refer la Occident acum –, ar trebui să fie pentru viitor*, pentru generațiile care urmează. Acest lucru am vrut să-l spun vizavi de 11 septembrie.

Nu am nimic scris, dar sunt câteva lucruri care permanent m-au marcat* în acești 20 de ani și care m-au făcut să trag concluzii permanente și care întotdeauna au fost doar temporare.

Mulțumesc.