Aș vrea să precizez încă de la început că nu pun la îndoială buna-credință a inițiatorilor acestei propuneri legislative*, dar absolut deloc, pentru că știu că printre ei sunt persoane absolut responsabile și respectabile.
Ce nu cunosc însă inițiatorii acestui proiect de lege – și lucruri pe care le pot proba și pe care le poate proba inclusiv Ministerul Muncii, dacă este cineva în sală din partea Ministerului Muncii – este că datele au relevat, în urma unui control pe care l-am făcut în 2017, că în spatele unei astfel de inițiative legislative – așa era legea până în 2017 – se ascundea, de fapt, cel mai mare tun care se dădea sub masca respectării drepturilor persoanelor cu handicap*.
Și o să vă dau toate aceste date concrete.
Dar, înainte de orice, trebuie să vă spun cum era legislația înainte. Înainte de ordonanța de urgență pe care am dat-o în 2017.
Toate instituțiile de stat și toate societățile comerciale cu un număr mai mare de 50 de angajați erau obligate să angajeze 4%, adică doi angajați – persoane cu handicap. Dacă nu făceau acest lucru, atunci 50% din suma datorată, ca urmare a neangajării acestor persoane cu handicap, 50% din salariul minim pe economie se plătea statului. Era un fel de amendă. Sau cu banii respectivi puteau să fie achiziționate bunuri de la unități protejate autorizate.
Ce înseamnă aceste unități protejate autorizate? Sau ce ar fi trebuit ele să fie? Niște firme care angajează aproape în totalitate persoane cu handicap, care fac producție – deci doar producție – și care apoi livrează statului sau altor firme, fără licitație – atenție, fără licitație! –, statului român produsele lucrate de persoanele cu handicap.
Ce am constatat noi? Că, din totalul de 700.000 de persoane cu handicap cu drept de muncă din România, erau angajate la aceste UPA sub 2.000 – procent de 0,26%.
Mai grav decât orice însă este că jumătate din aceste unități protejate autorizate aveau una sau două persoane cu handicap angajate cu câte o oră pe zi. Cu alte cuvinte, își luau acel certificat în baza unor oameni nefericiți, până la urmă, pe care îi plăteau cu un salariu de mizerie, vă dați seama, aferent unei ore lucrate pe zi.
Mai grav decât atât este că existau societăți comerciale foarte mari – și noi am găsit un lanț de retail – care își făceau societăți protejate, pe unde rulau diferite sume de bani.
Ce am făcut în această situație? Am dat o ordonanță de urgență, Ordonanța de urgență nr. 60/2017, în care am spus așa: unitățile protejate autorizate pot să funcționeze în continuare, pot să participe la proceduri de achiziție simplificate cu statul român – simplificate, deci nu fără licitație – și bineînțeles că pot să angajeze oricâte persoane cu handicap vor.
Din totalul de 732 de UPA, câte erau la vremea respectivă, știți câte au mai rămas? A spus colegul mai devreme: patru.*
De ce? Dacă le-am tăiat macaroana de la instituțiile publice și n-au mai putut să ia fără licitație, n-au mai fost interesate.
Mai mult decât atât. Ce făceau aceste unități protejate autorizate? Producție? Nu. Doar 20 dintre ele făceau producție. Restul cumpărau diverse din China – produse de papetărie, de exemplu –, pe care le vindeau cu prețuri de trei, patru ori mai mari instituțiilor statului român.
Ca să știți, tot cu date concrete, vă spun că anvelopa financiară a instituțiilor statului român, în anul 2017, când am făcut noi acest control, era de 430 de milioane de lei – 430.305.000 lei, adică 100.000.000 de euro.
Dar vă închipuiți că numai aici era robinetul pe unde se scurgeau banii? Nu.
Prin faptul că noi, prin ordonanța de urgență, am băgat o amendă mai mare, dacă vreți, instituțiilor de stat și firmelor care nu angajează persoane cu dizabilități, adică în loc de 50%, cât era taxa din salariul minim, am dus-o la 100%, am beneficiat de un miliard și jumătate de lei în plus la bugetul statului român.
Ce am făcut cu acești bani? Am dublat indemnizațiile persoanelor cu handicap, toate cele peste 800.000.
Deci, în loc să beneficieze 0,26% dintre persoanele cu handicap din România – și acelea de niște salarii de mizerie, pentru o oră sau două pe zi –, au beneficiat toate persoanele cu handicap din România.
Practic, dumneavoastră, astăzi, prin această inițiativă legislativă, veniți să anulați acea ordonanță de urgență.12
Eu sper că Guvernul României își dă seama că acești un miliard și jumătate plus încă vreo sută de milioane de euro trebuie să-i ia de undeva. Pentru că banii aceștia, de fapt, se duc în prestațiile persoanelor cu handicap, ale tuturor celor 800.000 de persoane cu handicap. Nu știu dacă s-au gândit atât de departe.
Știu ce lobby s-a făcut pe această inițiativă. Pentru că, în calitate de ministru, vă spun că n-am avut pe nicio ordonanță de urgență atâtea presiuni câte am avut pentru această ordonanță de urgență.
Știu ce firme mari, sub masca – vezi, Doamne! – a protecției persoanelor cu handicap, dădeau adevărate tunuri financiare, de milioane de euro, fiecare firmă în parte.
A, de acord cu dumneavoastră că au fost și unități protejate autorizate absolut respectabile – 20 la număr am găsit noi –, unde se făcea producție și tot ce trebuie; acelea ar fi trebuit să fie altfel, dacă vreți, să primească altfel de bonificații.
Dar noi ne-am asigurat, când am făcut ordonanța de urgență, că vor putea în continuare să lucreze cu statul, dar printr-o procedură de achiziție simplificată, nu fără licitație.
Deci vorbim de un tun financiar foarte mare, care este dat sub masca protejării persoanelor cu handicap din România.
Vreți să faceți dreptate pentru 800.000 de persoane cu handicap sau pentru 2.000 de persoane cu handicap12 și nici măcar pentru acelea, pentru că și de acelea își bat joc niște șmecheri, ca să facă rost de bani pe spatele lor?* Vă mulțumesc.
Vocevoce proprie
Marker
Cadru
Apelul este universalizabil, vizând interesul tuturor persoanelor cu handicap din România.
„Vreți să faceți dreptate pentru 800.000 de persoane cu handicap sau pentru 2.000 de persoane cu handicap”