Florin Iordache

**:**

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Data de 18 iunie 1951, care corespundea fix cu Pogorârea Sfântului Duh, Rusaliile, reprezintă o dată tristă din istoria României. Atunci 44.000 de cetățeni români de la granița de vest cu Iugoslavia, între care 10.000 de copii, au fost deportați forțat în Câmpia Bărăganului și chiar în unele sate din Oltenia. Au fost lăsați în mijlocul câmpului, fără absolut nimic, și au fost pur și simplu privați de drepturile fundamentale, iar viața lor a fost lăsată în bătaia viforului din Câmpia Bărăganului.

Acest eveniment tragic vine în contextul în care regimul comunist, instaurat cu sprijinul forțelor sovietice și, din păcate, loial puterii lui Stalin, începe o politică de transmutare a populației, în vederea controlării întregii Românii și a dezmembrării oricăror forme de rezistență împotriva colectivizării.*

Zecile de mii de oameni din Banat care au fost deportați erau oameni care aveau opțiuni politice sau nu aveau deloc*, erau oameni care făcuseră politică în partidele istorice sau nu făcuseră deloc, erau oameni de etnii, de religii diferite și cu statute sociale dintre cele mai diverse.

Deci erau oameni care, pur și simplu, au fost mutați de acolo pentru a pune în aplicare o serie de politici staliniste, represive, criminale, pe care Uniunea Sovietică, prin intermediul ciracilor săi de la București, le aplica.