Ilie-Dan Barna

409 cuvinte

Analiza discursului

Populism: 0 · fără
Anti-pluralism: 0 · fără
DQI: nivel 2 · justificare calificată
Voce: —

Codat de flash-lite. Metodologie

Discurs

## **Domnul Ilie-Dan Barna:**

## Doamnelor și domnilor,

În timp ce-l ascultam pe domnul deputat Vexler, mă întrebam: de ce, după atâția ani de exercițiu democratic, după o istorie atât de plină de tragedii, e totuși nevoie ca în Parlamentul României astăzi să reafirmăm lucruri care ar trebui să fie de domeniul evidenței?*

Mă întrebam – și nu sunt singurul în această țară: de ce e nevoie să spunem iar că antisemitismul n-are ce căuta în România? De ce xenofobia e încă un subiect actual?* De ce intoleranța continuă să fie temă foarte actuală de discuție?

Oare n-am reușit să învățăm nimic din trecutul nostru? N-am învățat că disprețul naște dispreț și ura târâie după ea enorm de multă ură?

N-au fost de ajuns anii ’30, atunci când, tot pe fondul unei crize majore în societate, câțiva înfierbântați au încercat, sub himera absurdă a soarelui sfânt de pe cer, să pună cruce democrației

În contextul ședinței

*

și astfel am intrat într-o serie de evenimente – menționate și de domnul Vexler – care ne fac și astăzi să ne cutremurăm de groază?

Am câteva răspunsuri și au foarte mare legătură cu ceea ce facem astăzi și cu capacitatea de a ieși din logica discursului doar principial.1 2

Și am ajuns aici pentru că am considerat și continuăm, din păcate, să considerăm antisemitismul, xenofobia, rasismul, în general, ca pe chestiuni secundare, ca pe chestiuni marginale, care, nu-i așa?, nu ne privesc pe noi, și, dacă nu ne privesc pe noi, să se ocupe alții să le rezolve.

Pentru că, dacă facem parte din majoritate, ne considerăm, nu-i așa?, protejați și nu e problema noastră.

Și aceasta, de fapt, este marea greșeală în care ne aflăm în prezent. Pentru că atunci când suntem indiferenți tolerăm intoleranța. Pentru că așa se nasc monștrii. Așa s-au născut și în anii ’30–’40 și așa se întâmplă – vedem mugurii – și astăzi: din indiferență, din iresponsabilitate și din nepăsare.*

Și ne uităm adesea în altă parte și ridicăm din umeri, pentru că aceasta este realitatea, când o actriță iubită și respectată e amenințată grotesc pentru că în mintea unui nefericit diferența înseamnă amenințare.

Ne uităm în altă parte când, folosind dublul limbaj, câte un personaj public salută complice criminali de război.

Și tot în altă parte ne uităm când la Timișoara – da, la Timișoara! – se încearcă intimidarea unui ales local prin comparație lipsită de respect pentru victimele nazismului.

Să vă mai amintesc că Raed Arafat e amenințat cu moartea în fiecare zi?