Ioan Vulpescu

## **Domnul Ioan Vulpescu:**

Mulțumesc, domnule președinte.

S-a stins din viață, zilele trecute, unul dintre ultimii mohicani ai culturii de tip clasic din România, criticul și istoricul literar Nicolae Manolescu.

A format zeci de generații de studenți ai Facultății de Litere din București.

La 22 de ani, George Ivașcu i-a încredințat „Cronica literară”, pe care, în revista „Contemporanul” și apoi în „România literară”, a ținut-o peste 30 ani.

Este unul dintre intelectualii remarcabili ai ultimilor 60 de ani. A scris zeci de cărți și mii de articole. „Arca lui Noe”, cele

șapte volume de eseuri, „Istoria critică a literaturii române” vor rămâne și vor dăinui cât timp va exista literatura română.

După Revoluție, a fost ambasador al României la UNESCO și președintele Uniunii Scriitorilor din România.

A fost și membru al Parlamentului – între 1992 și 1996 a fost senator din partea Partidului Alianței Civice.

Transmit, în numele meu, al Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, familiei profesorului Nicolae Manolescu, prietenilor săi, Uniunii Scriitorilor din România*, redacției Revistei „România literară”, pe care a condus-o după Revoluție, compasiunea și condoleanțele noastre.

Vă rog, să ținem un moment de reculegere1