Mircia Chelaru

## **Domnul Mircia Chelaru:**

...pentru că mâine nu avem plen și vreau să vă reamintesc că mâine este Ziua armatei românilor, Armata României, 25 octombrie, pe care n-aș vrea cumva s-o expediem la o simplă bifă și la o alergantă depunere de coroane.

Vă rog să-mi permiteți ca, pe parcursul a cel puțin două minute, să vă reamintesc esența acestei celebrări, a acestei sărbătoriri, care trebuie să fie pe mai departe națională și pentru națiune.

De ce spun toate acestea? Pentru că, dintr-un reflex, dintr-un mental exersat de-a lungul timpului, se consideră că Armata este, undeva, o instituție oarecare. Inclusiv Constituția ne atrage atenția că ea este de sine stătătoare și că ea nu face parte din acele instituții descrise în Constituție, la care am făcut trimitere.

Așadar, dragii mei, Armata nu este instituție. Instituții sunt ministerele, consiliile, agențiile, guvernele, președințiile. În opinia noastră, Armata este ființă. Este ființă națională, fondatoare de țară, este trup viu din trupul poporului, este conștiință din conștiința națiunii*. Ea, Armata, respiră, suferă, se bucură, trăiește și moare în același ritm cosmic cu patria și neamul din care se trage!* Sunt convins că astfel gândiți și dumneavoastră, domnilor și doamnelor, cei prezenți sub această cupolă! Așa că Ziua armatei românilor este legată de nașterea acestui popor. Nu doar ca dată, ci mai ales ca loc ce s-a înveșnicit în istoria lumii. Iată de ce este bine să recitim istoria pământului nostru ancestral, al acelei Dacii edenice de care unii au și uitat deja, care este însăși inima românității – Transilvania. Eu sunt din fascinanta Moldovă, dar știu că toate și în toate s-au „descălecat” din inima transilvană, din creuzetul marii credințe ortodoxe a veșnicei vetre românești!