Ovidiu-Romulus Paraschivescu

## **Domnul Ovidiu-Romulus Paraschivescu:**

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Am intitulat această declarație politică „Studenții cred în România, România trebuie să îi susțină în mod real”.

Stimați colegi,

Vă readuc în atenție o problemă care, deși pare măruntă pentru unii, are consecințe reale asupra vieții a mii și zeci de mii de studenți din România: programul universitar făcut în bătaie de joc, care îi obligă pe studenți să fie la facultate de dimineață până seara, fără logică, fără eficiență și fără niciun respect pentru timpul lor.

Universitățile impun tot mai rigid prezența fizică la cursuri și seminare. Nimic rău în asta, interacțiunea cu cadrele didactice, cu colegii, posibilitatea de a pune întrebări direct și oportun contribuie toate la o învățare mai eficientă. Practic însă orarele sunt gândite în așa fel încât nicio zi nu mai poate fi folosită pentru altceva. De exemplu: curs de la 10:00 la 12:00, pauză două ore, curs de la 14:00 la 16:00, pauză încă trei ore, și, în final, un seminar izolat, de la 19:00 la 20:00.

Orarul acesta nu servește educației, servește doar flexibilității cadrelor didactice, unele plimbându-se între trei instituții în aceeași zi. E un secret știut, dar niciodată spus cu voce tare.

Și, ei bine, astăzi îl spun eu: nu putem continua să sacrificăm timpul și viitorul studenților doar pentru ca unii profesori să-și potrivească al doilea sau al treilea job în spațiul universitar.

În tot acest timp, tinerii sunt criticați:

- „De ce nu munciți?”

„De ce nu sunteți independenți?”

„De ce plecați din țară?”

Angajatorii așteaptă toți o experiență de muncă la 22 de ani.

Când să o formeze? Cum să muncească dacă orarul îi ține captivi 10-12 ore pentru doar 4-5 ore reale de activitate didactică? Cine angajează un tânăr cu jumătate de normă dacă poate veni la serviciu două ore de dimineață, de la 7:00 la 9:00, și alte două ore, cândva, în timpul zilei?

Costul vieții este tot mai mare. Am intrat într-o perioadă de austeritate, bursele studenților au avut de suferit. Importăm forță de muncă, dar le imputăm copiilor noștri un alt cost suplimentar, acela al lipsei de empatie din partea adulților –