Răzvan-Mirel Chiriță

## **Domnul Răzvan-Mirel Chiriță:**

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Doamnelor și domnilor colegi deputați*,

Astăzi, 22 decembrie 2025, ne oprim în fața a 36 de ani de la cel mai luminos și cel mai dureros moment din istoria noastră recentă, Revoluția Română din Decembrie 1989. A fost ziua în care poporul român, umilit decenii la rând de un regim tiranic, a spus: „Destul!” A fost ziua în care, începând de la Timișoara, flacăra libertății s-a aprins și a cuprins toată țara. Oameni simpli, muncitori, studenți, intelectuali, femei și bărbați de toate vârstele au ieșit în stradă, sub gloanțe și tancuri, strigând: „Libertate!”, „Jos comunismul!”, „Jos dictatorul!”

Au plătit cu viața; peste 1.000 de morți, mii de răniți, zeci de mii de arestați. Sângele lor a udat pavajul Bucureștiului, al Timișoarei, al Clujului, al Sibiului și al atâtor alte orașe. Ei nu au murit pentru privilegii sau funcții; au murit pentru ca noi să trăim liberi, pentru ca copiii noștri să nu mai cunoască frica, minciuna de stat și lipsa de demnitate*.

Dar astăzi, la 36 de ani distanță, suntem datori să ne întrebăm cu voce tare: am fost noi vrednici de sacrificiul lor? Am construit România pe care ei au visat-o? O țară în care adevărul învinge minciuna, în care dreptatea învinge corupția, în care demnitatea națională nu este doar un cuvânt gol.