Stimate domnule președinte al Camerei Deputaților, Doamnelor și domnilor deputați, Dragi dobrogeni, Dragi români,
Îmi revine deosebita onoare, cinste și bucurie ca astăzi, 14 noiembrie 2023, cu ocazia Zilei Dobrogei12, când marcăm 145 de ani de la unirea cu țara-mamă, România, să transmit un mesaj din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale.
Legea nr. 230/2015 privind instituirea Zilei Dobrogei a fost adoptată de Senat în data de 19 noiembrie 2013, pe 9 septembrie 2015 ea a fost votată de plenul Camerei Deputaților, în calitate de for decizional, iar pe data de 7 octombrie 2015 aceasta a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 750, cu intrare în vigoare din data de 10 octombrie 2015.
De ce 14 noiembrie? Pentru că, în ziua de 14 noiembrie 1878, principele Carol I al României a trecut Dunărea, fiind întâmpinat peste tot în Dobrogea cu mare bucurie. Aici a dat citire faimoasei sale „Proclamații către dobrogeni”, generând, astfel, procesul de instalare a administrației românești în această străveche provincie, pământ hărăzit cu o istorie zbuciumată de-a lungul veacurilor.
Dobrogea este ținutul dintre Dunăre și Marea cea Mare, situat la răscruce de drumuri între Orient și Occident
, locul unde se întâlnesc cel mai vechi și cel mai nou pământ al țării, Podișul Dobrogei, pe de o parte, și Delta Dunării, pe de altă parte. Este teritoriul care a intrat în componența țării odată cu dobândirea, prin lupte crâncene, a independenței acesteia, independență pentru care România și poporul român au plătit cu sângele ostașilor căzuți la datorie pe câmpurile de bătălie ale Războiului ruso-româno-turc din 1877–1878, care a consfințit pe deplin intrarea României în sfera selectă a statelor europene moderne.
Axul central al istoriei românilor îl reprezintă ideea unirii, iar încorporarea regiunii Dobrogei de Nord în Principatele Române este una dintre cele mai importante etape în procesul îndeplinirii proiectului de țară, formarea statului național unitar român, proiect început o dată cu Unirea Moldovei cu Țara Românească, la București, în 24 ianuarie 1859, și încheiat cu momentul glorios de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918.
Între cele două uniri a existat această treaptă spre progres și civilizație, un moment istoric, trecut cu vederea, în mod nedrept și total nejustificat: unirea Dobrogei cu patria-mamă, România, în anul 1878. Cu toate că multă vreme a fost trecută în plan secund, această reușită istorică a fost înfăptuită în urma unui război greu, Războiul de Independență din 1877–1878, în care Armata Română s-a acoperit de glorie pe câmpurile de luptă ale Bulgariei, la Plevna, Rahova, Smârdan sau Vidin.
Unirea Dobrogei cu România este un moment de maximă importanță pentru istoria României și a poporului român, țara noastră obținând prin aceasta accesul la Marea Neagră, un
câștig strategic, politic și economic inestimabil și indiscutabil, despre care nu prea s-a vorbit, deși a fost conștientizat, la vremea aceea, și de clasa politică, și de opinia publică românească. Iar cel care a legat la propriu Dobrogea de statul român a fost regele Carol I, în timpul căruia, în anul 1885, s-a construit Podul de la Cernavodă, cel mai mare pod din Europa la acea vreme, o realizare inginerească deosebită, datorată geniului vizionar al lui Anghel Saligny, omul care a garantat cu propria viață calitatea și trăinicia podului.
Ca o garanție a respectului statului român față de minoritățile naționale aflate pe teritoriul Dobrogei, față de religia musulmană, regele Carol I construiește, între anii 1910 și 1913, moscheea din Constanța, cunoscută și ca Moscheea Carol, un monument de arhitectură, prima clădire construită din elemente de beton armat din România.
Astăzi, când spunem Dobrogea, ne gândim, evident, la litoral, la Constanța, la stațiunile din sudul litoralului, însă gândul ne duce și la Delta Dunării, un ținut mirific în care natura și omul își îngemănează destinele. După includerea, în anul 1991, a Deltei Dunării în Lista patrimoniului mondial UNESCO, drept rezervație a biosferei, Parlamentul României reglementează pentru prima dată, în anul 1993, regimul juridic al Rezervației Biosferei „Delta Dunării”, prin Legea nr. 82/1993, prin implicarea directă a Grupului parlamentar al minorităților naționale.
Dobrogea este una dintre cele mai interesante și mai bogate regiuni multiculturale din România*, tezaurul său patrimonial, multietnic și multiconfesional identificându-se atât prin valorile colective, cât și prin cele specifice comunităților minoritare care conviețuiesc pe aceste meleaguri în pace și înțelegere, dintotdeauna. Aici istoria nu a cunoscut conflicte interetnice, astfel că Dobrogea poate reprezenta o lecție de viață, o școală a conviețuirii armonioase între oameni de limbi, culturi și credințe diferite.*
Ținut aflat la răscruce de vânturi, și la propriu, și la figurat, se constituie într-un furnizor de energie verde, având un colosal potențialul eolian și fotovoltaic, pe care îl pune în valoare prin contribuția la sistemul energetic național.
Însă Dobrogea se mândrește mai ales cu oamenii săi, cu personalitățile care fac cinste spațiului acesta, încărcat de istorie și legende:
– academicianul Grigore Moisil, marele matematician român, părintele informaticii românești, născut la Tulcea, pe locul casei lui părintești fiind edificat, în anul 2009, Centrul Cultural Multietnic al Rușilor Lipoveni;
– Krikor Zambaccian, de etnie armeană, faimos colecționar și critic de artă, membru corespondent al Academiei Române;
– Ibrahim Themo, medic albanez, renumit oftalmolog;
- Panait Cerna, de etnie bulgară, poetul romantic și
- filosoful Dobrogei, epigonul lui Mihai Eminescu;
– Carol Feldman, scriitor, actor, regizor, jurnalist, traducător în idiș, ebraică și română, membru al Uniunii Scriitorilor din România, memorialist;
– Alexandridi Anton, de etnie greacă, primul primar al Constanței de după momentul unirii Dobrogei, din 1878;
– medicul de origine italiană, Alexandru Pesamosca, renumit în întreaga lume pentru activitatea remarcabilă în chirurgia pediatrică, al cărui pacient am fost și eu în copilărie;
– marele lăutar, violonist, pianist și compozitor George Pantazi-Boulanger, născut la Sulina, etnic rom;
– poetul și jurnalistul Mehmet Niyazi, de etnie tătară;
– Kemal Karpat, de etnie turcă, istoric și politolog de talie mondială, profesor universitar, consilier la Casa Albă pentru doi președinți americani, Jimmy Carter și Ronald Reagan; – scriitorul Virgil Rițco, profesor etnic ucrainean;
– Ivan Patzaichin, renumitul campion național, european, mondial și olimpic la canoe, cvadruplu laureat cu aur olimpic, precum și un mare antrenor, aparținând comunității rușilor lipoveni.
Aceștia reprezintă doar o parte din pleiada de personalități aparținând minorităților pe care Dobrogea le-a dat României.
Cu sprijinul statului român, al unor importante organisme guvernamentale și nonguvernamentale, prin Departamentul pentru Relații Interetnice, se organizează și se desfășoară multiple activități* culturale, educaționale și sportive, la care participă numeroși reprezentanți ai minorităților naționale, nu doar din Dobrogea, ci și din alte regiuni ale țării.
De asemenea, trebuie menționată implicarea autorităților județene și locale privind promovarea identității etnice, bazată pe multiculturalitate, având ca fundament unitatea în diversitate.
Un suport extrem de important îl constituie și sprijinul statului român, prin Secretariatul de Stat pentru Culte, în realizarea de lucrări de reparație și consolidare la unele clădiri de cult aparținând confesiunilor minorităților naționale, precum și construcția unora noi.
Cu trei secole în urmă, Dobrogea a fost poartă de intrare și loc de salvare a credinței înaintașilor mei, iar în zilele noastre s-a dovedit a fi poartă de intrare și loc de salvare pentru semenii noștri refugiați ucraineni, când implicarea organizațiilor minorităților naționale, a reprezentanților acestora a avut o mare însemnătate în sprijinul și ajutorul oferit.