Ștefan Borțun

## **Domnul Ștefan Borțun:**

Mulțumesc, domnule președinte. Stimate doamne și stimați domni senatori,

Astăzi nu vorbim doar despre un simplu proiect de lege pentru aprobarea unei ordonanțe de urgență. Astăzi vorbim despre o rană deschisă a României: Valea Jiului. Vorbim despre oameni, despre comunități, despre trecutul lor industrial și, mai ales, despre viitorul nostru energetic. Vorbim despre patru mine de huilă: Lonea, Lupeni, Livezeni și Vulcan.

Guvernul propune un ajutor de stat de aproape 4 miliarde de lei pentru închiderea acestor exploatări miniere.* Da, o sumă uriașă, dar nu pentru dezvoltare, nu pentru retehnologizare, nu pentru redeschidere, ci pentru închidere și ecologizare. Cu alte cuvinte, bani pentru a îngropa ceea ce am distrus cu mâinile noastre.

Să fim sinceri: România și-a închis minele de bună voie. Uniunea Europeană nu ne-a obligat, ci ne-a spus: dacă vreți să închideți, vă ajutăm. Și noi, cu un zel de neînțeles, am spus „da”. În timp ce Germania redeschide mine, în timp ce Polonia își păstrează suveranitatea energetică, noi închidem. De ce? Cine a decis și în numele cui?* Mai mult decât atât, întreb: cum s-a ajuns ca aceste mine să fie declarate necompetitive? Cine le-a administrat, cine trebuia să le retehnologizeze, să le reformeze, să le aducă în secolul XXI?