Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimate colege, Stimați colegi*,
Îmi pare tare-tare rău că până și în privința COM-urilor tot educația rămâne la urmă și probabil că ar fi fost o chestiune pe care aș fi luat-o doar ca pe un fapt întâmplător dacă domnul președinte ar fi citit și conținutul acestei hotărâri, pentru că reprezintă cea mai bună radiografie a sistemului de învățământ din România*. Nu o să fac altceva decât să spicuiesc câteva cifre de aici.
Așa-zisele progrese pe care România le-a înregistrat nu sunt deloc progrese, pentru că în rândul elevilor cu vârste de 15 ani în România avem în continuare, pentru anul 2021, competențe extrem de reduse: 40% la citire, 46% la matematică și la științe*
, exact materia care ar trebui să asigure viitoarele universități de științe inginerești, avem 43% nivel de analfabetism funcțional.
De asemenea, avem un regres – apropo de progres, da? –, regresul numărului de absolvenți de învățământ terțiar universitar, ponderea acestora a scăzut la 23%. Mai avem, de asemenea, cea mai mare rată de părăsire timpurie a școlii: 15,6%. Suntem campionii Europei la părăsirea școlii în această țară.
Am apreciat, de asemenea, nu doar dezbaterea – și aici, domnule Vasile Dîncu, vă felicit –, am și participat la dezbaterea pe care ați organizat-o*, iar lucrurile care au fost spuse acolo au fost unele cât se poate de curajoase și corecte; una dintre cifre mai spune că există un decalaj de 40% între mediul rural și urban și că cei care sunt din..., care au factori socioeconomici defavorizanți au șanse de șase ori mai mari să nu continue școala.
Ați spus dumneavoastră, de asemenea, domnule președinte – și salut acest lucru –, c-ar trebui să existe o relaționare a principiului echității din noua lege a educației pe care o dezbatem zilele acestea în Camera Deputaților, cu rezultatele școlare, că ar trebui să fie regândit modul în care se întâmplă selecția, formarea și susținerea cadrelor didactice. Ar trebui, de asemenea, să existe forme prin care să se introducă inclusiv pachete de sprijin financiar, le citesc de aici, pentru profesorii și elevii care au rezultate notabile în școli vulnerabile.
Știți care este a doua ironie? Nu doar că astăzi am depus acest COM pe ultimul punct din cele 21 de puncte discutate; a doua mare ironie este că exact astăzi, câteva sute de metri mai încolo, în Camera Deputaților, amendamentele USR – o reformă de a aborda educația din România printr-un concept de școală de la ora 8.00 la 17.00*, în așa fel încât să poată să aibă teme, să poată să aibă orele în prima parte a zilei, să poată avea o masă caldă și apoi să rămână, opțional, dacă doresc, pentru programe remediale, pentru programe de stimulare sau chiar de performanță școlară –, această soluție a fost desființată și a fost rejectată.
De ce? Exact cum spune aici domnul senator în față: nu avem cum, nu avem resurse. Suntem într-o țară care face reformele, le decupează și le croiește în așa fel încât să nu facă altceva decât să perpetueze starea curentă.
Numai că problema este aceasta – ne-o spune Uniunea Europeană: suntem dezastru în materie de învățământ. Cum să facem dincolo legi și apoi legile astea o să vină și la Senat, care să nu facă decât să spună ce se poate în România, adică mai nimic. Avem o mare problemă. Avem și amendamente USR la legile educației, care să propună exact acest lucru: pachete financiare pentru familiile care nu-și
permit și care să poată să sprijine în programe de „școală după școală”, la alegerea părintelui – atenție, deci părintele să poată alege la care școală să se poată duce pentru programul de afterschool copilul respectiv, care este afectat!
În continuare avem, mai degrabă, certitudinea că toate aceste reforme reale autentice vor fi respinse și că, de fapt, marele exercițiu al României educate nu este decât o mare farsă, cu o rescriere a legilor în așa fel încât nimic, de fapt, absolut nimic, să nu se schimbe.* O spun cu părere de rău.
Așadar, în concluzie, vom vota, evident, pentru acest raport, găsesc că este cât se poate de oportun. Ba mai mult decât atât, domnule președinte, vă asigur că un exemplar printat al acestui raport va ajunge în Camera Deputaților, în fața fiecărui parlamentar care astăzi și zilele viitoare trebuie să depindă și să decidă viitorul României.
Vă mulțumesc frumos.
Voce
voce proprie
Marker
Cadru
Justificarea se concentrează pe interesul public și pe starea sistemului de învățământ național.
„reprezintă cea mai bună radiografie a sistemului de învățământ din România”