Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·27 februarie 2023
other
Vasile-Daniel Suciu
Analiza discursului
- Populism
- 0 · fără
- Anti-pluralism
- 0 · fără
- DQI
- nivel 1 · justificare inferioară binele comun · poziţional
- Voce
- —
Discurs
## **Domnul Vasile-Daniel Suciu:**
Mulțumesc mult. Domnule vicepreședinte al Senatului, Doamnelor și domnilor senatori și deputați, Excelența Voastră domnule ambasador, Dragi invitați,
Întotdeauna, când vorbești despre rău, aproape întotdeauna ai mai multe, chiar mai multe cuvinte la dispoziție decât atunci când ai vrea să vorbești despre bine. Dar, când vorbești despre rău, întotdeauna este foarte, foarte complicat să începi o discuție, un discurs, fie el și în Parlamentul României.
În timp ce mă gândeam ce o să vorbesc astăzi, m-a ajutat istoria oarecum, pentru că fix acum un an de zile, împreună cu colegul meu Bogdan Ivan, în noaptea de 26 spre 27 februarie, am trecut în Ucraina cu 10 autocare și am trecut în România peste 1.000 de femei și de copii în siguranță, după ce au stat două zile în frig.
Când vorbești despre război, nu ai putea să vorbești în termeni politici sau să câștigi capital electoral. Și, așa, n-o să vorbesc în acești termeni, ci vreau să vă arăt câteva imagini, pentru că imaginile întotdeauna fac cât o mie de cuvinte.
Dragi colegi,
Războiul este despre suferință și despre experiențe care niciodată n-ar trebui să fie trăite de cei mai vulnerabili dintre noi. Și suferință, de un an de zile, se întâmplă la puțin peste 100 de km de unde locuiesc eu. Și când vă spuneam de suferință: această poză am făcut-o eu fix acum un an de zile și, dacă nu vedeți până aici, încercați să vă închipuiți că sunt o mamă, un tată și doi copii*, iar tatăl își îmbrățișează soția și dă copiii unui străin. Mi-au dat un copil în brațe, nevorbindu-mi limba, dar spunându-mi să am grijă de acel copil.
Războiul este despre suferință, și nu neapărat despre calcule politice. Părinții și străbunicii și bunicii noștri au trăit și Al Doilea Război Mondial, au trăit și invazii, au trăit și crime, au trăit și violuri. Maghiarii au trăit în ’56 invazii. Cehii și slovacii le-au trăit și ei, în ’68. Dar nimeni din această Europă, a noastră, a tuturor, nu s-ar fi gândit că în 2022 o să trăiască aceleași lucruri, în această epocă a solidarității, a înțelegerii și a comunității internaționale.