Vetuța Stănescu

Domnule președinte de ședință, Stimați colegi, Bună dimineața!

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Avram Iancu și datoria cinstirii memoriei unui mare român”.

România, așa cum o cunoaștem astăzi, este rezultatul unei lungi și tumultuoase istorii. Dacă astăzi avem o țară, un stat independent și suveran, care își poate decide singur calea pe care să o urmeze, trebuie să nu uităm că toate acestea se datorează înaintașilor noștri care au scris, au luptat și s-au sacrificat pentru idealul național. 1848 reprezintă un moment de cotitură în istoria continentului european, un adevărat cutremur, cu reverberații ce se vor întinde până la hotarele țării noastre. Cataclismul început în ianuarie în regatele italiene se va extinde în Franța, Austria și Prusia. Solicitările revoluționarilor vor gravita în jurul reformei constituționale, reformă care să garanteze drepturi, libertăți extinse și egalitate în fața legii. Revoluția din Ungaria, condusă de Lajos Kossuth, s-a îndreptat direct împotriva absolutismului coroanei habsburgice. Profitând de agitațiile din Viena, Boemia și Italia împotriva conducerii austriece, revoluționarii unguri au declarat țara lor independentă*, considerând ca făcând parte din aceasta și regiunea croată și Transilvania. Răspunsul românilor nu a întârziat să apară, organizându-se la Blaj, în zilele de 3–5 mai 1848, o mare adunare prin care românii transilvăneni solicitau să fie respectați ca națiune*