Ioan Sabău-Pop

Gânduri și urări dedicate reprezentanților mass-media cu ocazia Zilei mondiale a libertății presei

421 cuvinte

Analiza discursului

Populism: 0 · fără
Anti-pluralism: 0 · fără
DQI: nivel 2 · justificare calificată
Voce: —

Codat de flash-lite. Metodologie

Discurs

Domnule președinte, Domnilor și doamnelor deputați*, Onorată asistență,

Mi-am pregătit o scurtă alocuțiune, ca să mă încadrez în timp.

Am să încep – pentru că sunt un candidat atipic –, am să încep a cita, respectiv un motto, din Mihai Eminescu*: „Legile cele mai bune nu pot da decât rezultate rele în mâini deprinse a le viola.”

În timpul alocat de conducerea Camerei Deputaților, care, după credința mea, trebuie să constituie, împreună cu Senatul, reprezentanța națională, adică purtătorul de cuvânt, de suveranitate, sub cupola căreia să îndrepte, prin legi și prin atribuiri de responsabilități, dregătoriile publice, cum este și aceea a Curții Constituționale.

La comisie am prezentat datele în ceea ce mă privește.*

În contextul ședinței

Experiența mea profesională de peste 45 de ani pe tărâmul dreptului, în tripla postură – de magistrat, până la nivelul Curții de Apel și conducător de instanță, cadru universitar, până la nivel de profesor emerit și avocat –, timp apreciabil în care am împletit armonios teoria și practica dreptului, mă face să afirm, cu modestie, că

am capacitatea și forța încă să aduc contribuție bună la așezarea decizională care se așteaptă și intră în competența Curții Constituționale*

.

Parcursul profesional de până acum m-a dus la cel puțin o dublă constatare.

Prima: că judecătorul de la orice instanță din structura sistemului judecătoresc, precum și cel din cadrul Curții Constituționale reprezintă – judecătorul – inteligența tăcută a dreptului. El aplică legea, aplică Constituția. Premisele sale decizionale trebuie să se regăsească în decizia finală pronunțată, care să fie argumentată cu obiectivitate, cu acuratețe și ancorată într-o interpretare corectă a textelor legale aplicabile, inclusiv cele ale Constituției.

Constituția poate fi, așadar, comparată cu un nor – fac aici o asemănare –, cu un nor binefăcător, din care curg ploile, care sunt legile, și care trebuie să ofere o situație de stabilitate, prin legile pe care la adoptă și prin numirile pe care le face această onorată Cameră, de sub cupola căreia izvorăsc legile și izvorăsc și numirile importante în demnitățile statului român.

A doua activitate – de judecător în sine – pretinde interpretarea legilor. Această interpretare o are, în primul rând, un judecător la Curtea Constituțională, în ceea ce privește Legea fundamentală. Toate sunt norme statice, au caracter abstract și generalitate; revine deci judecătorului interpret și celui constituțional ca să aibă inspirație, să aibă bună-credință, pentru a oferi și pentru a da o aplicabilitate dinamică, de a așeza și ordona raporturile de putere cu echilibru și previziune, astfel încât evoluția și progresul societății românești să fie avute în vedere în orice moment*.