Ionelia-Florența Priescu

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Aflăm din presă că centrala pe gaz de la Ișalnița nu se mai construiește. Nu o spun eu, nu o spune opoziția, ci o spune un secretar de stat, în presă.

În acest context, mă întreb de ce aflăm adevărul din declarații neoficiale, și nu dintr-o asumare clară în Parlament și în fața românilor. Era Ișalnița un moft ori un proiect decorativ? Știți bine că nu! Așa cum nu era un moft nici Iernutul, așa cum nu era un moft nici Bumbești-Livezeni și nici Răstolnița. Nu erau mofturi! Erau proiecte extraordinar de importante pentru România.

Construirea și punerea în funcțiune a Centralei Ișalnița era o condiție esențială pentru finalizarea planului de decarbonizare. Era garanția că închiderea grupurilor pe cărbune nu lasă România în întuneric și în instabilitate energetică.*

Ni se spune că nu a venit nicio firmă la licitație și că trebuie să transformăm proiectul în altceva.* În ce altceva? Ce înseamnă acest „altceva”?

Eu înțeleg că planul merge înainte, dar fără unul dintre pilonii principali. Închidem, dar nu construim!

Promitem, dar nu realizăm!

În această situație, vă întreb și eu: de ce nu schimbăm planul și când este vorba de închiderea capacităților pe cărbune și de disponibilizările a zeci de mii de oameni din Oltenia?