Daniel-Liviu Toda

Domnule președinte, Stimați colegi,

Am văzut prea multă vreme, sub dictatura comunistă, lucrurile numai în alb și negru. Democrația și valorile europene înseamnă nuanțe, înseamnă înțelegere și întrajutorare. Statul polițienesc, sancționarea drastică a oricărei manifestări neconforme cu norma nu au făcut societățile mai bune sau mai sănătoase.

Unii dintre voi m-ați întrebat de ce am inițiat un act normativ* care va pune capăt sancționării penale a celor care dețin canabis pentru uz propriu în limita a 3 grame. Cineva chiar mi-a reproșat că aș susține consumul de droguri ușoare.

Nimic mai fals! Studiile ne arată că avem peste un milion de tineri care au consumat cel puțin o dată canabis. Conform Codului penal actual, aceasta înseamnă că avem un milion de infractori care ar fi trebuit să înfunde pușcăria. Acestora li se adaugă dependenții de droguri de risc, cărora statul român nu le asigură asistența medicală necesară pentru a-și învinge dependența. Nu vi se pare deci că ar trebui să transformăm România într-o pușcărie dacă lăsăm Codul penal neschimbat?

Cunosc tineri care de-abia au devenit majori și s-au trezit condamnați pentru că au fumat un joint. Acum au cazierul pătat. Alții au făcut chiar închisoare. Repet, fiindcă aveau o țigară sau două pentru consum propriu. Reprezintă ei un pericol social? Nu. Dar cheltuim resurse și blocăm parchetele pentru a condamna niște copii.

Criminologii și studiile recente arată că sancțiunile drastice pentru posesia de droguri ușoare nu stopează consumul lor. Dimpotrivă, îi îmbogățesc pe traficanți. Și îi fac pe tineri să se îndrepte spre etnobotanice*