Daniel-Liviu Toda

Domnule președinte, Stimați colegi,

Chinezul, Ripensia, Poli – câteva nume care stârnesc nostalgia iubitorilor de fotbal. Dar Timișoara a avut și alte campioane. ILSA domina poloul românesc în anii ’50. Știința câștiga în 1956 Campionatul Național de Handbal.

Toate acestea sunt amintiri. Sportul de echipă se zbate astăzi în anonimat în Timișoara. Motivele sunt multe, dar, poate, cel mai grav motiv este lipsa infrastructurii.

Zilele trecute, meciul dintre echipele naționale Under 18 ale României și Serbiei s-a disputat pe stadionul din Șag. De ce? Fiindcă „Dan Păltinișanu”, simbolul fotbalului timișorean, a devenit o ruină și vizuină de vulpi în centrul orașului. Iar Poli, echipa care odinioară simboliza fronda românilor împotriva Stelei, a lui Dinamo sau Victoriei București, se chinuiește acum pe ultimul loc în Divizia B.

Timișoara are nevoie urgentă de stadion nou, de sală de sport nouă, de bazine de înot!* Ne luptăm să construim Stadionul Lego, când noi avem nevoie de o arenă care să readucă suporterii și timișorenii împreună. O arenă modernă nu este doar primul pas pentru succesul unor echipe, ci ea coagulează o comunitate, permite oamenilor să trăiască împreună mari evenimente.

Municipiul nostru contribuie semnificativ la bugetul României. În timp ce alte orașe s-au bucurat de finanțări generoase pentru stadioane și săli polivalente, noi am fost mereu uitați.*