Dănuț Aelenei

„Eu nu am cerut să fiu român! Am avut noroc!” Mulți oameni judecă militarii. Îi fac criminali, spun că au alternative*, că nimeni nu-i obligă să intre în Armată.

Așa este! Pe vremuri însă erai obligat! Acum ține doar de conștiință, de sacrificiu și uneori de necesitate.

Unii o fac din dragoste, alții pentru bani! Dar cineva trebuie să o facă și pe asta, deoarece majoritatea doar când aud de un miting dau bir cu fugiții. Mă întreb ce-ar face dacă li s-ar pune o cască pe cap, o armă în mână și li s-ar cere să-și apere familia, părinții, vecinii, prietenii, națiunea și neamul?!

Majoritatea nu participă activ nici când este vorba să se implice pentru educație, sănătate, cultură, mediu etc.

Unii întreabă: „Dar de ce militarul trebuie tratat altfel? El nu este tot om? Sunt cu stea în frunte?”* Nu, nu sunt cu stea în frunte, dar stelele și apoi tresele pe care le-au purtat pe umeri le-au purtat cu demnitate și ei sunt cei care au făcut să funcționăm ca o națiune unitară, stabilă și să avem siguranța zilei de mâine.

Stelele acestea înseamnă să aperi o graniță, un popor, un stat mai presus de tine însuți! Stelele acelea au însemnat pregătire militară continuă, aplicații în poligoane, gărzi, decizii și misiuni în străinătate. De unde mulți nu s-au mai întors! Armata, alături de Biserică, a însemnat întotdeauna un factor de stabilitate pentru acest popor. Popor care în toate sondajele de opinie i-a arătat recunoștința sa!