Constantin Avram

Iată, zilele acestea marcăm 30 de ani de la Revoluția Română din Decembrie 1989 și ne întrebăm dacă avem destule indicii care să ne permită să apreciem dacă reformele democratice invocate atunci de aproape un milion de români ieșiți în stradă la Timișoara și București sau în alte orașe ale țării au fost atinse.

Totodată, mă întreb și eu, în calitate de participant la acest moment istoric, dacă sacrificiul suprem plătit de aproape 1.000 de oameni nu a fost în zadar*?!

Am destule motive să cred că acest sacrificiu nu a fost în zadar, tocmai pentru că Dumnezeu mi-a rezervat acest privilegiu*, scăpând cu viață din această încleștare dură, dar și pentru că m-am bucurat alături de toți românii de libertatea de mișcare, de libertatea presei, de libertatea de asociere, de libertatea exprimării publice a credinței creștine, de libertatea cuvântului și de multe alte libertăți derivate din libertățile fundamentale ale oamenilor, consfințite de Constituție.

Am folosit oare aceste libertăți în folosul națiunii și al fiecăruia dintre noi?!