Iulian-Alexandru Muraru

Ieri, la Alba Iulia, manifestări ample, având în centrul lor membrii Casei Regale, stră-strănepoata Regelui Ferdinand, Margareta, Custodele Coroanei Române, și pe principele consort Radu, au marcat ceea ce acum un secol avea să dea startul unor reforme care să facă practic din perioada interbelică adevărata epocă de aur a narațiunii istoriografiei românești.

Până astăzi, probabil, niciun alt eveniment politic nu a mai produs atâta emoție și consens politic, nu a mai adunat clasa politică și societatea, cum a făcut-o Încoronarea din 15 octombrie 1922. În acel an, România ieșise de 4 ani dintr-un război devastator, când a fost la un pas de anihilare statală. Printr-o conjunctură favorabilă, a ieșit din Marele Război întregită. Dar întregirea națională a venit la pachet cu o serie de probleme: populația țării se mărise de peste două ori, de la 7,7 milioane de locuitori, în 1914, la 16 milioane, în 1922.

Noile provincii trebuiau integrate în Vechiul Regat, existau nemulțumiri sociale și politice la care un răspuns a fost reforma electorală și reforma agrară (promisiunile regelui din timpul războiului), noile granițe trebuiau ratificate și recunoscute prin tratatele internaționale, industria trebuia sprijinită și dezvoltată etc.

Cei 4 ani de la încheierea războiului și până la momentul festiv al încoronării au reprezentat cei mai productivi și eficienți ani pentru clasa politică, care, într-un timp relativ scurt, a pus bazele statalității noii Românii. Au fost și disensiuni, abordări diferite cu privire la abordări de soluționare a problemelor României. Dar, într-un final, s-au găsit soluții de mijloc pentru a putea îndeplini dezideratele din urma unirii de la 1918. Cea mai importantă pildă pentru astăzi, după Încoronarea din 1922, este puterea consensului pentru mari proiecte naționale. Țărăniștii și liberalii erau într-o opoziție feroce, dar mereu au găsit o cale de mijloc atunci când în joc era soarta României. Coroana era liantul care reușea să așeze liniar forțele politice, elitele vremii, provinciile cu toată diversitatea lor, minoritățile etnice și religioase, biserica națională, intelectualii*