Nicolae Giugea

„Importurile de cereale și alte produse agricole nu ne-ar afecta dacă am avea o industrie de procesare puternică!”

Nu am văzut ca industria alimentară din state precum Franța, Germania sau Italia să se îngrijoreze* de faptul că milioane de tone de cereale și semințe intră în statele lor, provenind din Ucraina. Dimpotrivă, toți își freacă satisfăcuți mâinile pentru că așteaptă să le vină materii prime foarte ieftine, pe care să le introducă imediat în fabrici și să le dea valoare adăugată mare, prin produse finite pe care, ulterior, să le exporte pe bani buni. Statele pe care le dădeam exemplu sunt, în același timp, cele mai puternice economii agricole ale Europei, fiind foarte atente să-și protejeze propriii fermieri împotriva căderii abrupte a prețurilor la produsele agricole.

Șocul produs de intrarea masivă a cerealelor ucrainene în România provine și din capacitatea redusă de procesare a industriei naționale de profil. Fabricile autohtone nu au capacitatea de a procesa nici măcar ceea ce produc fermierii români*, acesta fiind motivul pentru care exporturile agricole românești se rezumă la export de materii prime brute, în cel mai bun caz la export de produse intermediare.

Din păcate, în ultimii ani, s-au pierdut foarte multe oportunități pentru a susține capitalul autohton să se dezvolte și să producă „Made in Romania, by Romania”.