Mariana Vârgă

În timp ce întreaga lume își dezvoltă capacitățile de producție și energetice, România pare să meargă în direcția opusă: le închide.

Sub pretextul tranziției energetice, mii de angajați ai Complexului Energetic Oltenia* sunt împinși spre șomaj și spre subzistență, începând cu 1 aprilie 2026.

Vorbim despre tranziția energetică, un proces prin care societatea românească renunță treptat la combustibilii fosili (cărbune, petrol, gaze naturale), în favoarea unor surse de energie mai curate și sustenabile. Scopul principal, așadar, este reducerea poluării aerului și protejarea mediului.

Cu toate acestea, apare un paradox: în paralel, se investește masiv în industria de armament, considerată una dintre cele mai poluante, din cauza emisiilor ridicate și a eliberării de metale grele și alte substanțe nocive.

Suntem de acord să ne înarmăm în scop de apărare, nu de atac, însă nu pentru a închide sursele de supraviețuire.

România susține, la nivel european, tranziția energetică graduală și echilibrată.

În realitate însă, la nivel național, asistăm la un proces dezechilibrat și profund nedrept: închideri accelerate de capacități de producție, fără alternative economice viabile*