Daniela Oteșanu

În ultima perioadă, în spațiul public a fost o întreagă dezbatere legată de recalcularea pensiilor persoanelor cu dizabilități. În opinia mea, această categorie de pensionari este singura la care abordarea corectă nu trebuie să fie pe baza principiului contributivității. Ceea ce trebuie să primeze la această categorie este principiul solidarității.*

Din acest motiv, aplicarea formulei generale asupra contributivității acestor persoane creează discrepanțe mari față de pensiile aflate în plată. Aici aș vrea să fac totuși o precizare. Noua lege a pensiilor, nr. 360/2023, conține anumite beneficii suplimentare pentru persoanele care au muncit în condiții de handicap. Pentru persoanele cu handicap grav, unde se încadrează și nevăzătorii, vârsta de pensionare se reduce cu 15 ani dacă au realizat o treime din stagiul complet de cotizare. Asta înseamnă că, după circa 12 ani de muncă, se pot pensiona. La cei cu handicap accentuat vârsta de pensionare se reduce cu 10 ani, dacă au realizat jumătate din stagiul complet de cotizare, iar la cei cu handicap mediu reducerea vârstei de pensionare se reduce tot cu 10 ani, dar la realizarea stagiului complet de cotizare. De asemenea, persoanele cu handicap grav sau accentuat primesc câte 0,5 și, respectiv, 0,25 puncte suplimentare la pensie pentru fiecare an lucrat în condiții de handicap.

Deci noua lege conține anumite beneficii suplimentare pentru această categorie și creează condiții avantajoase pentru cei care urmează să se pensioneze pe noua reglementare. Însă discrepanțele apar la cei care deja s-au pensionat înainte de intrarea în vigoare a noii legi a pensiilor. Iar aplicarea principiului contributivității la stagiile scurte de cotizare, care sunt de înțeles la această categorie, a determinat acele diferențe mari între pensia în plată și pensia recalculată.