Dumitrița Gliga

„Înstrăinarea companiilor de stat de importanță strategică națională”

După cum este cunoscut, pe agenda de lucru a Camerei Deputaților se află Proiectul de lege pentru modificarea Legii nr. 173/2020 privind unele măsuri pentru protejarea intereselor naționale în activitatea economică, PL-x 139/24.03.2021, act normativ adoptat de Senat în 22 martie 2021, în calitate de primă Cameră sesizată.

Aparent, din expunerea de motive aferentă acestui proiect de act normativ răzbate grija deosebită a guvernanților* atunci când vine vorba despre marile companii de stat, de importanță strategică națională, privind îmbunătățirea activității acestora pe linie de „recapitalizare, modernizare, investiții, cu efecte pozitive în ceea ce privește eficiența economică”.

Dar cum se gândește Guvernul să realizeze asemenea obiective, altfel ambițioase și lăudabile? Aici expunerea de motive este mult mai reținută, ca să nu spun complet eliptică în argumente, menționându-se totuși considerente legate de evitarea unui „statut discriminatoriu în raport cu operatorii cu capital privat și, în special, concurenți”, în paralel cu evitarea „riscului major al diminuării resurselor financiare atrase”.

Desigur, ne putem întreba: care resurse financiare atrase și, mai ales, în folosul cui, de vreme ce toate marile corporații care investesc în România nu sunt deranjate în niciun fel să-și transfere profiturile în țările de origine?

Mai simplu spus, Guvernul își propune să dea cale liberă înstrăinării acțiunilor statului la cele mai profitabile întreprinderi care mai există încă în portofoliul statului, adică ale unor companii de interes strategic național, fie că vorbim de CEC, Hidroelectrica sau de Portul Maritim Constanța.