Potrivit unor informații lansate recent în mass-media de ministrul educației, un procent de doar 66% dintre absolvenții claselor a XII-a și a XIII-a ai promoției 2021 s-au înscris pentru susținerea examenului de bacalaureat!
Cifra, în sine, este deosebit de îngrijorătoare, marcând o scădere chiar și în raport cu anii precedenți, când, oricum, procentul absolvenților de studii liceale sau echivalente care își continuau studiile în învățământul superior s-a situat pe un trend descrescător, chiar dacă, potrivit motivației avansate de către *titularul Ministerului Educației12, pandemia a contribuit din plin la acest fenomen
Consecința logică va fi scăderea accentuată, din păcate, a numărului de studenți din țara noastră, domeniu în care, din nou, ne situăm pe o nedorită poziție codașă la nivelul Uniunii Europene, cu repercusiuni negative directe privind contractarea lentă, în timp, a dimensiunii corpului profesoral din învățământul superior.
Mai mult, contextul poate că nu ar fi atât de tragic dacă o mare parte dintre cei care renunță la studiile universitare ar urma orice alt fel de program educațional, menit să-i pregătească pentru o integrare ușoară în câmpul muncii.
Situația nu este deloc mai bună nici măcar atunci când ne referim la absolvenții de gimnaziu, în cazul cărora, potrivit Raportului de țară pentru România, prezentat public recent de către specialiști în științele educației și în testare educațională de la Universitatea București, ca urmare a studiului internațional comparativ, intitulat TIMSS 2019, ne situăm, în mod îngrijorător, la toate capitolele, sub media internațională și, mai mult decât atât, cu un scor general mai mic decât cel înregistrat de toate celelalte țări europene participante. În urma evaluării elevilor de clasa a VIII-a din țara noastră, rezultatele indică un procent uriaș de analfabetism numeric, de 22%, procent care se menține și în cazul „analfabetismului științific”*, unde depășim, din nefericire, recordul tuturor celorlalte state europene.
De asemenea, studiul a indicat, așa cum era de așteptat, discrepanțe majore între sat și oraș, „distribuția performanței rămânând o problemă majoră pentru sistemul educațional românesc”. Pentru că aproape „un sfert dintre elevii noștri nu ating criteriile minime de performanță, atât la matematică, cât și la științe”, mi-aș dori să observ la nivel politic o implicare mult mai serioasă* în identificarea unor soluții rapide și eficiente de îmbunătățire a sistemului educațional românesc.
Desigur, o mare parte dintre problemele prezentate au fost accentuate de starea de pandemie. În România, învățământul online a fost, în cel mai bun caz, deficitar, de acesta beneficiind doar 2/3 dintre elevi. Fără dubii, cealaltă treime a fost în mod flagrant privată de dreptul la educație, fie din lipsa unor condiții de infrastructură adecvate, fie din neputința părinților de a suporta costurile unor dotări minime necesare, nemaivorbind despre procedurile de control și de testare a elevilor pe durata pandemiei, care și-au lăsat, la nivel psihoafectiv, comportamental și social, o amprentă negativă asupra unei întregi generații de tineri de vârstă școlară.
Să nu uităm, în acest sens, că, spre deosebire de majoritatea statelor membre ale UE, autoritățile noastre de resort au insistat să mențină închise școlile și universitățile, încurajând astfel pierderea _de facto_ a unui an de studiu.
Consecințele acestei situații, a cărei durată sau implicații sunt încă greu de prezis, se vor reflecta, din păcate, în creșterea fenomenului abandonului școlar și în generarea unor dezechilibre sociale greu de remediat pe termen lung. Nu aș fi surprinsă ca, la momentul ridicării tuturor restricțiilor, să asistăm la o criză fără precedent a forței de muncă.
Profitând de concluziile studiului recent lansat, mi-am dorit să vă prezint doar câteva dintre problemele cu care se confruntă, în prezent, învățământul din țara noastră, pentru că este esențial să înțelegem, o dată pentru totdeauna, că singura cale către o dezvoltare economică sănătoasă este educația!*
Deși sintagma „reforma sistemului educațional românesc” a devenit un laitmotiv obsedant și am pierdut numărul schimbărilor asumate, poate cu bună-credință, dar, cu siguranță, cu mari eforturi, de câțiva politicieni mai bătăioși, consider că a venit momentul să depunem împreună un efort colectiv major pentru readucerea învățământul românesc la cele mai înalte standarde*. Fără o înnoire de mentalitate privind programa școlară și modernizarea politicilor educaționale nu vom putea asigura, în viitor, educația pe care ne-o dorim pentru copiii noștri!