Momentul care marchează întemeierea Jandarmeriei Române a fost 3 aprilie 1850*, când, printr-un ofis domnesc, domnitorul Grigore Alexandru Ghica a aprobat hotărârea Divanului obștesc, semnând „Legiuirea pentru reformarea Corpului slujitorilor în jandarmi”.
Prin această lege s-a dat statut juridic Jandarmeriei și i s-au stabilit principiile de organizare și funcționare. Ca urmare, legea prevedea că Regimentul de jandarmi din Moldova se împarte în două subdiviziuni, fiecare având zona de responsabilitate formată din câte șase ținuturi (județe).
La fiecare ținut era repartizată câte o companie de jandarmi, la care se adăuga câte o companie la Isprăvnicia Iașiului și la Poliția Capitalei (Iași). În total, 14 companii de jandarmi, ce totalizau un efectiv de 1.433 jandarmi călări și pedeștri*. Totodată, în această lege se stabilea Jandarmeriei următoarele misiuni: privegherea siguranței publice, ținerea unei bune orânduieli și ducerea la îndeplinire a legilor. În ceea ce privește executarea serviciului, se prevedea că Jandarmeria execută un serviciu ordinar, care se realizează zilnic, pe baza regulamentelor sale, și un serviciu extraordinar, pe care îl execută la solicitarea autorităților. De asemenea, se prevedea, pentru executarea serviciului extraordinar, constituirea de subunități mobile.
Transformarea societății românești, inaugurată prin Revoluția din Decembrie 1989, și reașezarea instituțiilor de stat pe temelii democratice de drept au favorizat în mod decisiv atât remodelarea instituției Jandarmeriei, cât și elaborarea unei concepții noi cu privire la locul și rolul forțelor de ordine internă, la sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI.
În conformitate cu Hotărârea de Guvern nr. 0749 din 5 iulie 1990 cu privire la creșterea capacității de acțiune și îmbunătățirea structurii organizatorice a Ministerului de Interne, Comandamentul Trupelor de Pază și Ordine s-a transformat în Comandamentul Trupelor de Jandarmi; ulterior, prin Legea nr. 40 din 18 decembrie 1990, s-au legiferat structura și atribuțiile trupelor de jandarmi, instruite pentru a veghea la executarea legilor, la supravegherea și informarea organelor superioare asupra stării de fapt în situații în care se amenință siguranța și ordinea publică, în caz de tulburări interne, pentru intervenția în scopul restabilirii ei.
Un moment important în construcția edificiului României democratice îl reprezintă promulgarea Legii nr. 116 din 18 iunie 1998 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române. Prin acest act legislativ se poate considera că s-a marcat un moment decisiv în procesul remodelării Armei noastre și, pe plan mai larg, al stabilizării României pe coordonatele statului de drept.
Actul normativ va fi în vigoare până în anul 2004, când intră în vigoare Legea nr. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române, prin care se stabilesc statutul, atribuțiile și competențele instituției, organizarea și conducerea, drepturile și obligațiile personalului instituției.
Prin acceptarea ca membru cu drepturi depline în Asociația Polițiilor și Jandarmeriilor Europene și Mediteraneene cu statut militar, Arma noastră capătă vocație
europeană, iar misiunile îndeplinite peste hotare, în spațiul ex-iugoslav, sub egida ONU, sunt cea mai palpabilă dovadă a profesionalismului jandarmilor, instruiți și educați să fie furnizori, garanți și apărători de liniște, ordine de drept și acumulări democratice.
Cadrul normativ actual stabilește Jandarmeriei Române atribuții în cazul dezastrelor, pe două mari paliere:
– participă la limitarea și înlăturarea consecințelor dezastrelor naturale, tehnologice, de mediu sau complexe;
– asigură măsuri de ordine și de protecție a zonelor în care s-au produs sau există pericolul iminent de producere a unor incendii, explozii ori a altor situații de urgență ce pun în pericol viața, integritatea fizică a persoanelor sau bunurile acestora.
Intervenția pentru limitarea și înlăturarea efectelor situațiilor de urgență se realizează pe niveluri diferite, conform gradului de operabilitate al structurilor Jandarmeriei Române, în primă urgență fiind asigurată de către subunitățile de intervenție ale inspectoratelor de jandarmi județene, ulterior, în funcție de amploarea și evoluția situației operative, creșterea capacității de intervenție fiind asigurată de grupările de jandarmi mobile competente teritorial, ultimul nivel de intervenție fiind asigurat de Brigada Specială de Intervenție a Jandarmeriei.
Pentru îndeplinirea funcțiilor principale și de sprijin, în situații de urgență, Jandarmeria Română:
– asigură măsurile de menținere, asigurare și restabilire a ordinii publice;
– asigură planificarea judicioasă a resurselor la dispoziție în vederea îndeplinirii misiunilor specifice;
– participă la planificarea și asigurarea capacităților operaționale necesare deblocării căilor de acces în zona afectată de o situație de urgență, în scopul salvării vieții omenești și facilitării accesului structurilor de urgență în locațiile afectate;
– participă la acțiuni de căutare și salvare a persoanelor;
– asigură măsurile de protecție a zonelor în care există pericolul iminent de producere a unor situații de urgență și în cele de evacuare a populației;
– asigură securizarea și supravegherea zonelor afectate/evacuate;
– participă, atunci când situația o impune, la transportul unor categorii de forțe și mijloace de intervenție, al persoanelor evacuate și al altor resurse, precum și la distribuirea apei și hranei pentru persoanele și animalele afectate sau evacuate;
– aplică măsurile de asigurare a ordinii publice și de protecție a zonelor în care s-au produs sau există pericolul iminent de producere a unor situații de urgență și restabilirea ordinii publice în zona afectată și în imediata vecinătate a acesteia;
– participă la asigurarea protecției transporturilor cu ajutoare umanitare și la distribuirea acestora;
– asigură paza pe timpul realizării misiunilor de evacuare a populației și a bunurilor materiale;
– asigură securitatea și paza perimetrului zonelor de intervenție/carantină;
– asigură securitatea și paza zonelor evacuate;
– sprijină acțiunea de evacuare a persoanelor, animalelor și bunurilor și realizarea taberelor/locurilor destinate evacuaților/sinistraților;
– participă, în sprijinul inspectoratelor pentru situații de urgență, cu forțe și mijloace la asigurarea reacției și înlăturarea efectelor produse de situația de urgență;
– asigură recunoașterea, cercetarea, evaluarea în teren și raportarea primară a consecințelor situațiilor de urgență;
– asigură monitorizarea pericolelor și riscurilor specifice; – participă la stabilirea și pregătirea punctelor de îmbarcare a evacuaților din zonele afectate;
– asigură legături de comunicații și informatică pentru structurile proprii.
Inspectoratul General este unitatea centrală a Jandarmeriei Române, cu personalitate juridică și competență teritorială generală, care planifică, organizează, conduce, coordonează și controlează activitatea structurilor din subordine, asigură colaborarea cu celelalte instituții ale statului, organizații guvernamentale și neguvernamentale din țară și din străinătate.
Inspectoratul General este condus de un inspector general, numit în această funcție de ministrul afacerilor interne.
Inspectorul General al Jandarmeriei Române este ajutat în îndeplinirea atribuțiilor sale de un prim-adjunct și șef al statului major și de adjuncți numiți în funcție, la propunerea sa, de către ministrul afacerilor interne.
„Jandarmeria Română este instituția specializată a statului1234, cu statut militar, componentă a Ministerului Afacerilor Interne, care exercită, în condițiile legii, atribuțiile ce îi revin cu privire la: apărarea ordinii și liniștii publice, a drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, a proprietății publice și private, la prevenirea și descoperirea infracțiunilor și a altor încălcări ale legilor în vigoare, precum și la protecția instituțiilor fundamentale ale statului...” (Legea nr. 550/2004 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române).