Claudiu-Iulius-Gavril Năsui

La ce faceți dumneavoastră referire este creditul bugetar. Și, după cum știți foarte bine, am adoptat o altă cale de a da acești bani, tocmai ca să... toată lumea să-i primească și să fie suficienți pentru toată lumea, indiferent că aplică la începutul perioadei, la final, fără să trebuiască să treacă printr-un proces anevoios de punctaj sau criterii de departajare sau lucruri de genul acesta, prin _pro rata_ .

Toată lumea va primi bani din acei 2,5 miliarde de lei, care, repet, sunt credite de angajament. Deci acolo este foarte, foarte clar.

Ați pomenit și de acele puține companii care sunt... care n-au indicatori financiari negativi, care merg bine în Ministerul Economiei. Să știți că avem un plan și pentru ele, dar majoritatea, din păcate, nu sunt în situația aceea. Și chiar și pentru cele care sunt pe profit să știți că sunt profituri minuscule comparat, câteodată, cu baza de active. Adică, dacă cineva are pe mână, nu știu, o clădire extraordinar de mare și o închiriază și face doar 3 lei profit, asta este tot o pagubă, până la urmă, pentru că de fapt profitul ar trebui să fie mult mai mare, dacă-l comparăm, evident, cu lucruri comparabile. Și exact asta trebuie să facem. Statul român trebuie să se comporte ca un acționar bun, care-și dorește să fie cât mai rentabile activele sale*, nu să se mulțumească cu 3 lei profit și să zică: „Gata, nu avem probleme financiare acolo.” Sunt probleme financiare și le vom rezolva pe toate, exact așa cum am spus mai devreme.

De asemenea, pentru partea de export, nici nu e vorba să nu ajutăm exportul. Întrebarea-i cum ajutăm exportul. Ajutăm exportul prin a da sume impresionante de bani unei clici de oameni care ei aleg la ce târguri se merge, cine merge și cine nu merge și care... în final merg aceiași oameni?