Grațiela-Leocadia Gavrilescu

„Măsuri necesare pentru protecția elevilor și cadrelor didactice în școli”

În săptămâna care s-a încheiat, s-au petrecut, e adevărat, în Serbia, evenimente care trebuie să ne dea mult de gândit. Două atacuri armate produse de elevi în școli, în care au fost folosite arme care le aparțineau părinților atacatorilor.

Violența a devenit molipsitoare și extrem de periculoasă!

Astfel de gesturi extreme, efect al labilității psihice, al frustrărilor, al lipsei de educație și supraveghere a atentatorilor, mediatizate pe canalele clasice, precum și fără nicio opreliște pe rețelele de socializare, îi transformă pe aceștia în idoli, în modele de urmat pentru cei asemenea lor.

Este greu să îi explici unui adolescent nemulțumit de sine că nu violența este calea pentru a ieși din anonimat. Dar nu imposibil!

Dacă nu facem urgent ceea ce trebuie, „România educată”, cea pe care ne-o dorim cu toții, va rămâne un simplu titlu de proiect, care nu folosește nimănui.

E adevărat, în România – slavă Domnului! – nu s-au folosit arme de foc în școli. Dar la București, într-un colegiu prestigios, un elev și-a atacat profesoara de japoneză cu un cuțit.

În colegiul meu, într-un sat cu oameni modești, copiii s-au rezumat la a-și umili profesoara de engleză prin gesturi și cuvinte obscene...

Ca să nu mai vorbim și despre traficul de droguri, în care, mai nou, elevii înșiși au devenit distribuitori, și că, în secolul al XXI-lea, îți trimiți copilul la școală, mănâncă un jeleu, se îneacă și nimeni nu știe să îi dea primul ajutor!

Oare ce, în ce școală și cât de repede va mai urma? Sunt semnale extrem de clare că lucrurile nu merg bine deloc.12