Vasilică Toma

„Meditațiile copiilor – povară majoră pentru veniturile gospodăriei familiilor”

Știm cu toții că meditațiile furnizate de profesori elevilor contra cost reprezintă o activitate independentă și că statul se bazează pe conduita cadrelor didactice de a depune la organul fiscal Declarația unică privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice (formularul 212), în termen de 30 de zile de la data începerii activității, în vederea declarării veniturilor estimate (definitivarea impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale obligatorii, datorate în condițiile legii, în funcție de situația fiscală concretă, se realizează în anul fiscal următor, până la termenul-limită de depunere a declarației).

În realitate, lucrurile stau altfel. Meditațiile copiilor au ajuns să fie o povară pentru părinți, iar cadrele didactice nu își declară aceste venituri*. Practic, există o piață neagră, neținându-se cont de domeniul raporturilor de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum și jurisdicția muncii, care sunt reglementate prin Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Perioada pandemică a făcut ca numărul elevilor care fac meditații să crească, mai ales în zonele urbane, lucru demonstrat de studiul național „Meditațiile în România – sistem educațional paralel sau complementar?”, realizat de Societatea Academică din România și Institutul Român pentru Evaluare și Strategie (IRES)*