Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·26 septembrie 2023
Declarații politice · respins
Dragoș-Gabriel Zisopol
Analiza discursului
- Populism
- 0 · fără
- Anti-pluralism
- 0 · fără
- DQI
- nivel 2 · justificare calificată binele comun · poziţional
- Voce
- —
Discurs
„Mesajul E.S. domnul ambasador Marios Kountourides, cu prilejul sărbătoririi Zilei Naționale a Republicii Cipru, 1 octombrie”
Cu prilejul sărbătoririi Zilei Naționale a Republicii Cipru, îmi face o deosebită plăcere să transmit mesajul E.S. domnul Marios Kountourides, ambasadorul Republicii Cipru în România.
„Cipru, insula Afroditei, va sărbători anul acesta, pe 1 octombrie, a 63-a aniversare a independenței sale. În cele mai multe cazuri, Ziua Națională este o zi de sărbătoare, mândrie și reflecție.
Cazul Ciprului este însă oarecum diferit față de restul țărilor. O țară cu o istorie de 10.000 de ani, un far al civilizației europene și un punct de referință pentru creștinism, se află, singură, într-o altă categorie decât restul țărilor din familia europeană.
Ceea ce face ca Cipru să fie diferit este faptul că din 1974, la doar 14 ani de la obținerea independenței sale din 1960, acesta rămâne încă o țară cu 37% din teritoriul său ocupat de un stat aspirant la Uniunea Europeană, unde suveranitatea și integritatea teritorială au fost încălcate și unde apelurile pentru aplicarea dreptului internațional și a normelor, inclusiv a rezoluțiilor Națiunilor Unite, au fost ignorate.
Atenția lumii s-a îndreptat din februarie 2022 asupra invaziei Ucrainei.
Cipru s-a aliniat categoric tuturor deciziilor luate la nivel european și la alte nivele, arătând sprijinul său neechivoc pentru o țară care trece prin nenorociri cauzate de folosirea forței militare. Dar, spre deosebire de ceea ce cred mulți oameni, de la sfârșitul Celui de-Al Doilea Război Mondial, invazia Ucrainei nu reprezintă prima dată când forța militară a fost folosită în Europa împotriva unui stat independent.
Din păcate, primul caz de neinvidiat a fost Cipru, unde armata turcă a invadat Republica Cipru, în 1974, cu pretextul restabilirii ordinii constituționale pe insulă, în urma unei lovituri de stat împotriva arhiepiscopului Makarios, liderul atunci ales, un mit care a fost vârful de lance al scuzelor politice turcești pentru a justifica invazia lor.*