Oana-Consuela Florea

Dezbaterea Propunerii legislative privind modificarea și completarea Legii nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, respectiv a dispozițiilor art. 39 din Legea nr. 51/1995 privind profesia de avocat (Pl-x 516/2014; rămasă pentru votul final)

309 cuvinte

Analiza discursului

Populism: 0 · fără
Anti-pluralism: 0 · fără
DQI: nivel 2 · justificare calificată
Voce: —

Codat de flash-lite. Metodologie

Discurs

Mulțumesc, doamnă președinte de ședință. Bună ziua, dragi colegi!

Nu sunt inițiator, dar doresc să susțin acest proiect legislativ*. El se referă la înființarea de ateliere și centre de ucenicie pe lângă centrele de plasament.

Să admitem că acest proiect va fi respins, dar asta nu rezolvă deloc problema.1 2 Ea rămâne și eu consider că e o problemă a tuturor, pentru că, practic, *

În contextul ședinței

copiii din centrele de plasament1 2

sunt copiii nimănui și, în fapt, ai noștri, ai tuturor.*

Vreau să vă atrag atenția asupra temei cu niște cifre, ca să înțelegem cu toții cât e de important și, totodată, cât e de grav.

În fiecare an, România instituționalizează 10.000 de copii – ați auzit bine! –, 10.000 de copii. Dintre aceștia, doar 6% sunt adoptabili. De ce sunt instituționalizați? 32% din cauza sărăciei, 25% – abuz și neglijare.*

Dintre aceștia, o treime își petrec 90% din viață în centre de plasament, în sistem, practic.

România este prima în Uniunea Europeană la mame minore care nasc copii și îi abandonează. De ce spun „îi abandonează”? Pentru că la fiecare 8 ore un copil e abandonat în maternitate – statistici crude și adevărate.

Ce face țara noastră pentru acești copii, în afară că până la 18 ani îi ținem în centrele de plasament? Aici intervine problema. La 18 ani sunt persoane majore și nu mai sunt ai noștri. Și atunci intră în lumea infracțională, devin victimele traficului de persoane, se apucă de droguri, fac parte din lumea rău famată a cartierelor mărginașe și așa mai departe.

Eu zic că trebuie să ne mai gândim asupra acestei propuneri legislative. Faptul că la 18 ani îi dai șansa să iasă cu o meserie înseamnă că îl ajuți să se integreze. Nu mai menționez stările emoționale, afectarea, din punct de vedere psihologic, din cauza faptului că toată viața au trăit într-un cămin de copii.