Ștefan Bouda

Mulțumesc, doamnă președinte de ședință. Doamnelor și domnilor,

36 de ani de libertate, recunoștință și responsabilitate. Ne aflăm în acele zile ale lunii decembrie care, pentru istoria noastră modernă, reprezintă borna de hotar între întuneric și lumină.

Se împlinesc 36 de ani de când românii au ales să schimbe frica pe curaj, iar tăcerea pe un strigăt colectiv pentru demnitate. Revoluția Română nu a fost doar un act politic, ci un miracol al solidarității umane.

A început la Timișoara, acolo unde spiritul Banatului, un spirit definit prin respect între etnii și credințe diferite, a arătat că nicio dictatură nu poate strivi dorința universală de libertate.

Români, maghiari, germani, sârbi, croați sau cehi, toți au stat în fața gloanțelor pentru același ideal*: o țară în care viitorul să nu mai fie dictat de un partid, ci de voința cetățeanului*.

Astăzi, datoria noastră, în acest Parlament, nu este doar de a depune coroane de flori, ci și de a onora acel sacrificiu, prin decizii care să protejeze demnitatea oamenilor