Csép Éva-Andrea

Mulțumesc, doamnă președinte de ședință.

Integrarea este primul lucru foarte important, indiferent dacă acel copil, mulțumită familiei lui, a ajuns în sistemul de ocrotire al statului; el nu este de vină. Statul are responsabilitatea de a oferi același acces la educație ca și celorlalți copii.*

Pe de altă parte, prin acest fenomen putem să creăm o segregare a acestor copii și cel mai important ar fi să învețe în același sistem cu ceilalți copii, să vadă modele de viață, modele de familii, pentru că, da, așa cum au spus și antevorbitorii mei*, de la 18 ani intră în viața cu „V” mare, în viața reală, viața în care nu mai sunt ocrotiți de sistem. Atunci acești copii trebuie să aibă prieteni, trebuie să aibă modele de viață și trebuie să aibă aptitudini.

Pe de altă parte, indiferent dacă copilul provine din sistemul de apărare și protecție*