Brian Cristian

Mulțumesc, doamnă președinte de ședință.

Pentru că se apropie data de 14 iunie, în care celebrăm Ziua mondială a donatorului de sânge, tocmai de aceea vreau să vorbesc și de la tribuna Parlamentului despre o cauză pentru care am militat mult timp înainte de a intra în politică.

Donarea de sânge în România reprezintă o realitate tristă, bine cunoscută, dar adesea ignorată, cu sub 2% din populația țării care donează sânge anual. Bineînțeles că ne aflăm la coada Europei, la fel ca în cazul multor alte capitole din domeniul sănătății.

Dacă ar fi să punem lucrurile în perspectivă, sângele este singurul medicament din lume care nu se găsește în farmacii și poate fi procurat doar prin bunăvoința semenilor noștri* dispuși să doneze sânge în mod benevol și neremunerat. O donare de sânge poate salva trei vieți.

Toate aceste aspecte pot părea povești sau simple statistici, până în clipa în care unul dintre apropiați – rudă, prieten, coleg sau vecin – are nevoie urgentă de „picătura de viață”. Ne-au fost aduse în atenție tot mai multe cazuri în care pacienții nu pot beneficia de intervențiile necesare din cauză că spitalele nu au sânge în stoc*, iar pacientului i se sugerează să facă rost de sânge, aducându-și prietenii sau rudele la donat. Practic, operațiile sunt amânate până când pacienții aduc donatori la centrele de transfuzii. Și, ca și cum