Robert Alecu

404 cuvinte

Analiza discursului

Populism: 0 · fără
Anti-pluralism: 0 · fără
DQI: nivel 2 · justificare calificată
Voce: —

Codat de flash-lite. Metodologie

Discurs

Mulțumesc, doamnă președinte de ședință. Stimați colegi,

Titlul declarației mele politice de astăzi este „Datoria neachitată a statului și datoria morală față de constructorii României”.

De luni de zile firme de construcții care au finalizat lucrări publice stau cu facturi neplătite. Sunt lucrări verificate, recepționate, întocmite corect. Sunt obligații bugetare certe. Cu toate acestea, statul alege să le amâne*.

În bilanțurile de sfârșit de an vedem lucrări trecute la realizări, dar în spatele lor se află plăți pe care administrațiile locale și instituțiile centrale nu le-au efectuat.*

Aici nu vorbesc despre firme privilegiate, apropiate de mediul politic, vorbesc despre constructorii cinstiți*

În contextul ședinței

, cei care au participat la licitații, au lucrat corect și au avut încredere că lucrările lor vor fi și plătite.

Există în această situație un adevăr simplu și grav: deficitul bugetar prezentat public nu reflectă deficitul real.

Ne aflăm în fața unei discrepanțe majore între execuția bugetară declarată și obligații restante pe care statul le împinge în anul următor. În aceste obligații nu sunt cifre abstracte, sunt datorii față de oameni și companii care au plătit salarii, taxe și materiale, ducând în spate proiecte locale, investiții naționale care, mare parte dintre ele, reprezintă lucrări prin PNRR.

În bilanțul de sfârșit de an al primarilor, al președinților consiliilor județene și chiar al miniștrilor observăm aceeași practică. Sunt trecute la realizări lucrări publice pe care statul încă nu le-a plătit. Sunt prezentate ca îndeplinite, fotografiate și comunicate, dar rămân doar momente în agendele oficiale, nu și obligații achitate.

În spatele fiecărei astfel de reușite se află un constructor care își așteaptă plata. Această diferență dintre realitatea contabilă și realitatea administrativă arată o problemă de fond.

Nu performanța este raportată, ci aparenta performanță. În aceeași perioadă, constructorii sunt obligați să achite TVA pentru facturile neîncasate, să își extindă liniile de credit pentru materiale și salarii și să suporte penalități bancare pentru întârzieri generate nu de piață, ci de stat.*

Mulți ajung în dificultate financiară. Unii riscă insolvența, alții riscă raportarea în sistemul bancar. Firme care au lucrat pentru stat sunt puse în situația de a finanța statul din propriile resurse, ajungând în riscul falimentului.

## Stimați colegi,

Nu putem vorbi despre dezvoltare atâta timp cât baza care o susține este tratată cu întârziere și indiferență. Nu putem construi o țară solidă pe datorii amânate și pe firme împinse spre faliment.*

Aceasta este realitatea pe care avem datoria să o spunem și datoria să o corectăm.* Vă mulțumesc.